Bună ziua, dragi cititori şi dragi cititoare. Zilele acestea, după cum bine ştiţi, se împlinesc doisprezece ani de la ultima prezenţă a tricolorilor la un campionat mondial. Atunci, în ’98, după turneul final din Franţa, a început o nouă eră pentru echipa noastră naţională. O pată pe obrazul tuturor românilor, o ruşine în istoria acestui popor mîndru şi deosebit de talentat. Durerea noastră este cu atît mai greu de suportat cu cît sîrbii, vecinii noştri care ne-au umilit în preliminarii, au fost ridiculizaţi, la rîndul lor, de ghanezi şi australieni. Vremurile de care vorbim sînt atît de îndepărtate încît par, acum, doar biete plăsmuiri ale imaginaţiei noastre colective.
Tocmai de aceea vă propun să ne întoarcem cu ani şi ani în urmă şi să vedem dacă, într-adevăr, echipa noastră a participat vreodată la Cupa Mondială. Pe de altă parte, însă, Heraclit spunea că noi, tracii nu ne putem scufuda de două ori în apa aceluiaşi rîu. Eu zic - haideţi, totuşi, stimaţii mei, să încercăm să ne cufundăm în urmă cu 16 ani. Asta de dragul adevărului şi pentru un viitor mai bun.
- Deci, domnule Ţopescu, ce spuneţi, am fost sau n-am fost şi noi, în 1994, la Cupa Mondială din Statele Unite?
- (Ţopescu) Bună ziua. Vreau să vă mulţumesc, pentru că mi-aţi oferit prilejul să vorbesc şi eu, în sfîrşit, despre altceva în afară de olimpism.
- Deci am fost sau n-am fost şi noi la mondialul din ’94?
- (Ţopescu) Trebuie să mai adaug că vreme vine, vreme trece, toate-s vechi şi nouă toate, iar oamenii uită izbînzile de răsunet ale Generaţiei de aur şi e păcat. Este mare păcat!
- Da. Şi eu tot la asta mă gîndisem.
- (Ţopescu) Îmi amintesc, dacă memoria nu mă înşală, că în urmă cu 16 ani a fost nevoie de o singură scînteie de geniu din partea regelui Gică Hagi pentru ca echipa naţională să scrie una dintre cele mai frumoase şi glorioase pagini din is
