Femeia în relaţie cu ea însăşi, în legătură cu lumea, femeia şi cariera, dar şi în comunicarea cu Dumnezeu. Acestea sunt cele patru raportări care, odată împlinite, duc la desăvârşirea feminităţii. Sursa: Alina Vătăman

Departe de modelul anglo-saxon, femeia din România nu trăieşte numai pentru carieră, îşi doreşte să fie alături de un bărbat atunci când creşte un copil şi se raportează încă la preceptele bisericeşti pentru crearea armoniei căminului. Fără a fi tradiţionalistă, feminitatea româncelor este, aşa cum spune Monia Tatoiu, un protest împotriva feminismului de tip american.

Feminitatea românească, un subiect dar, mai ales, o atitudine tot mai ignorată în ultima perioadă, a fost aşternută pe hârtie de 73 de doamne pe cât de diferite, pe atât de legate printr-o trăsătură comună, aceea că trăiesc în România. Confesiunile lor au fost strânse în volumul „Cele 4 dimensiuni ale feminităţii româneşti”, lansat ieri la Librăria „Eminescu” din Capitală.

Economiste, jurnaliste, femei-politician, sportive, cadre didactice sau psihologi, autoarele cărţii s-au lăsat prinse în jocul sincerităţii faţă de ele însele, dar şi în raport cu cei din jur şi şi-au împărţit existenţa în patru universuri pe care le-au numit „dimensiuni”.

„Eşti atâţia oameni câte meserii stăpâneşti”, scrie autoarea Irina Petraş. Tânără, 32 de ani, consilier al premierului Emil Boc, Andreea Maria Paul (Vass) îşi aminteşte cu drag de cel mai frumos zâmbet pe care l-a oferit.

„A fost atunci când soţul meu mi-a spus: « Pot să-l ţin şi eu puţin?», făcând referire la copilul pe care îl port în pântece. Atunci mi-am dar seama că eu sunt femeie, iar el e bărbat”.

Relaţia femeii cu familia şi cu ea însăşi

Prima dimensiune a feminităţii este reprezentată de relaţia femeii cu ea însăşi. Introspecţii lucide, fragmentele din prima parte a volumului dezvăluie spirite puternice, vol