Dragi telespectatori, iubiţi pedelişti, să recunoaştem că Traian Băsescu nu ne-a dezamăgit: după patru luni de tăcere, a ieşit în arenă şi a început să dea şi în guvern, şi în partidul aflat la putere. Exact ca pe vremea lui Tăriceanu. Sau poate că nu?
O comparaţie cu perioada guvernării liberale ar fi, după opinia mea, greşită. Sunt irepetabile bătăliile în câmp deschis dintre preşedintele României şi executiv, în întregul său.
Băsescu are încredere în Boc - acesta îi este fidel - şi are nevoie de un guvern PDL care să-i susţină proiectele. Disputa preşedintelui este cu acel grup din partid şi din guvern care s-a săturat de tutela şefului statului şi, tot mai des, îi ignoră indicaţiile.
De fapt, ceea ce publicul nu a văzut în ultimele luni este disputa subterană, dar dură, din interiorul PDL. Este o bătălie pentru influenţă, acces la resurse, precum şi pentru o poziţie cât mai înaltă în conducerea partidului. Pentru un loc în „găşcuţa” celor patru prim-vicepreşedinţi.
Taberele sunt extrem de greu de definit, pentru că se pare că nici măcar vechea falangă macedoneană formată de Blaga, Videanu şi Berceanu nu mai funcţionează ca pe vremuri.
O anumită graniţă putem observa în PDL dacă urmărim reacţiile la interviul lui Băsescu: Sever Voinescu, Cristian Preda sau Raluca Turcan spun că preşedintele are 100% dreptate. „Ceilalţi” tac şi aşteaptă să treacă furtuna. Însă va trebui să aşteptăm şi alte intervenţii publice pentru a ne lămuri care este tabăra „pro-Băsescu”, unde sunt adversarii săi şi ce aşteaptă preşedintele de la partidul său.
Teoretic, soluţia ar fi ca Emil Boc să convoace Consiliul Naţional de Coordonare şi să modifice din nou statutul, astfel încât prim-vicepreşedinţii să fie aleşi uninominal. Dar este posibil ca şeful statului să fi creat doar o presiune pentru ca unii dintre apropiaţii
