Mircea Mihăieş: "Cu şi fără diagnostice terminale, mânuind cuvintele ca pe nişte ghioage, meşteri neîntrecuţi în a strecura avertismente secrete către complicii din umbră, pândiţi asemeni unor Mesia în cătuşe de ziariştii „de investigaţie”, infractorii cu ştaif sunt doar partea vizibilă a unui aisberg." Sursa: EVZ

Nu mă refer la giganticul arhipelag de escroci ce operează nestingheriţi într-o societate care şi-a stârpit de bună voie anticorpii. Mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta, fiecare va plăti pentru faptele sale. Mă refer acum la reţeaua subterană construită cu migală de aceşti agenţi patogeni. Adică la sistemul de neveste, fii şi fiice, cumnaţi, fini şi naşi care parazitează letal societatea românească.

Se mai întmplă ca ei, capii, întemeietorii de clanuri şi operatorii brutali, să cadă. Sistemul, niciodată. Fascicolul de raze îndreptat asupra lui Cătălin Voicu dezvăluie doar o măruntă parte a şerpăriei din subterana politico-infracţională. Fiecare din aceşti oameni are o istorie, o origine anume, datorii faţă de persoane şi grupuri, fidelităţi şi convingeri care-i fac parte indestructibilă a Sistemului. Încă n-am ajuns la violenţa animalică din Gomorrah, dar ne apropiem cu paşi repezi: priviţi personajele care se perindă pe la televiziuni şi vedeţi de ce sunt în stare.

Încercaţi să aflaţi cine se găseşte, la propriu, în spatele decidenţilor din administraţie şi veţi descoperi o incredibilă faună de profitori şi aranjori. Nu există post-cheie în sistemul bugetar din România care să nu fie infectat de virusul corupţiei şi abuzului. Castele au proliferat monstruos, dictează legi şi impun cutume, astfel încât cetăţeanul e la cheremul absolut al indivizilor întronaţi peste afaceri deocheate, licitaţii trucate şi escrocherii deşănţate.

Dacă marele ştab e adeseori vulnerabil (a fost securist, turnător, acti