Ca să obţină fotografii bune, s-a pitit prin tufişuri, a stat pe burtă sau s-a ascuns după dunele de nisip.

Obişnuiţi să alerge nestingheriţi peste câmpuri, caii liberi din Delta Dunării nu se lasă uşor priviţi prin lentila aparatului: „De obicei îi prinzi cu spatele. Ei te observă şi atunci armăsarul se pune între tine şi iepe.

Ele continuă să mănânce, chipurile ciugulesc iarbă, tu încerci să te apropii, dar armăsarul dă semnalul, iepele pleacă şi până să îţi pui aparatul la ochi le fotografiezi fundul”, povesteşte amuzat Bogdan Greavu. FOTO evz.ro

Caii semisălbatici din Delta Dunării

Prima dată a fotografiat caii din Deltă în vara anului 2008. Ideea îi venise mai demult, după ce a mers pe jos de la Sulina la Sfântul Gheorghe, pe malul mării.

„Am văzut cai ieşind din Deltă pe plajă, intrând în apă, alergând, răcorindu-se, deoarece ziua e foarte cald. Şi ies din stuf, unde e umiditate, năduşeală, se duc şi stau pe malul mării, intră în apă, se răcoresc”, spune fotoreporterul Terra Magazin.

I-au plăcut animalele de când era copil, aşa că a urmat cursurile Facultăţii de Zootehnie din Bucureşti. Pe când era student în anul I a fost trimis în practică la herghelia de la Beclean, din Bistriţa: „O săptămână am mers la fân, am călărit, am stat cu iepele şi cu mânjii. Acolo m-a plesnit o iapă. Eram în grajd când au intrat iepele cu mânjii şi nu am fost atent când un mânz a plecat de lângă iapa pe care o legam eu, ea s-a speriat şi m-a lovit foarte tare cu copita. Am fost în spital, dar nu a fost ceva grav. Aşa am învăţat când să mă feresc, cum face o iapă când e gata să lovească”.

La început, a avut probleme în a-i surprinde în poziţiile dorite deoarece caii îl simţeau foarte uşor, dar cu timpul a învăţat să descifreze comportamentul cailor şi să apropie de ei: „Ideea e să nu bată vântul dinspre tine spre ei şi să ai soa