Marea frustrare a universităţilor din România este că sunt ocolite de Topul 500 al celor mai bune universităţi din lume. Clasamentul, considerat un punct de reper în evaluarea instituţiilor de învăţământ după anumite criterii fixe, nu conţine niciun nume românesc. Sursa: Arhiva EVZ

Evz.ro a încercat să afle ce le lipseşte universităţilor din România şi a stat de vorbă, pe de o parte cu reprezentanţi ai universităţilor străine aflate în top, iar pe de altă parte, cu un cercetător român de renume.

Un mare minus

„Pentru ca o universitate să fie în acest top este nevoie de cercetare puternică, publicaţii bune, profesori buni”, crede Vlad Stefan Wulff, doctorand român la University of Southern Denmark, care studiază management şi inovaţie. Universitatea este clasată pe 202-301 în Topul 500.

Profesorul Tudor Luchian, recent premiat pentru cercetarea în ştiinţe biomedicale şi care a lăsat America pentru a se întoarce acasă şi a face aici cercetare, consideră că o mare problemă este că iniţiativele bune nu depăşesc statutul de idei bune şi atât.

„Astfel, pentru a fi recunoscuţi ca putere ştiinţifică pe plan mondial, trebuie să utilizăm în sistemul de educaţie şi cercetare paradigme şi valori deplin acceptate şi utilizate cu succes de ţările din 'clubul select' al educaţiei şi cercetării”. În acelaşi timp, ar fi o mare greşeală să importăm tot ce merge în SUA, Japonia, Anglia etc. pentru că s-ar putea să nu meargă aici.

Dar, mai spune el, pentru a fi recunoscuţi pe plan mondial, „trebuie să îmbrăţişăm măcar acele valori care constituie temelia oricărui sistem de cercetare şi dezvoltare sau de educaţie competitiv”. Ceea ce s-ar traduce prin încurajarea meritocraţiei, prin motivarea publicării rezultatelor ştiinţifice în jurnale de prestigiu şi prin cuantificarea calităţii ştiinţifice, şi nu a cantităţii.

@