Revin la obsesia, sper, unei generaţii. Pentru că văd tema din ce în ce mai stringentă şi mai puţin discutată. Amintesc o formulare concisă şi plastică a lui Vasile Ernu despre noul gulag, unul glamour:

Practic, sistemul finaciar modern bazat pe credit ne arunca inapoi in istorie. E o noua forma de sclavagism. Dar e mult mai soft, cu lanturi de aur. E ceea ce eu numesc “Glamour GULAG”. Trebuie sa ne imaginam ca urmatoarea generatie de oameni se vor naste cu datorii, adica total dependenti si legati de sistem. Ei nu vor avea dreptul sa aleaga, caci pentru ei au ales deja parintii, iar pentru parinti au ales deja altii, ei doar au semnat. Cind ai un credit, si cu cit e mai mare, cu atit aceasta increngatura e mai vizibila, nu mai judeci la fel, nu mai actionezi la fel. Orice decizie banala va trece prin prisma valorii creditului. In momentul in care ai un credit, fiecare fraza rostita, fiecare cuvint scris, ficare gest va fi masurat si analizat de 10 ori inainte de a-l face. (aici e interviul complet)

În continuarea imaginii m-aş opri la un capitol special: gardienii. Am văzut că în CSAT se vorbeşte despre sclavii care nu se mai înmulţesc cu spor, despre sclavii care ameninţă echilibrul prin presă, despre sclavii needucaţi. Dar nimic despre iminentul dezechilibru provocat de o pătură activă îndatorată pînă la refuz, după o campanie de creditare amplă în perioada de “creştere economică” (de fapt un al doilea val colonizator, după privatizarea din 90) a României.

Toată lumea în rest se ocupă de previziuni economice, cifre, previziuni politice. Chestiuni light. Previziunile sînt lîngă noi. Şi sînt pentru 2010…

Să remarcăm aşadar prezenţa din ce în ce mai apăsătoare a gardienilor glamour. Am mai spus aici că una dintre cele mai clare probleme ale spaţiului public românesc este prezenţa apăsătoare a firmelor de securitate private, care mai de care m