Carmen are degetele lungi, iar foarfecele pe care îl ţine în mână îi prelungeşte personalitatea. Taie hârtia din revistele colorate cu siguranţa şi precizia unui chirurg. Lipeşte cu răbdare fiecare bucăţică de lume. Creează apoi propria-i poveste. Carmen Maftei e un Ion Bârlădeanu la feminin. Ca ea, mulţi artişti amatori stau ascunşi în propriile temeri de a se face cunoscuţi sau în ignoranţa „căutătorilor de talente”.
Pasiunea femeii pentru colaj a început acum 14 ani, în 1996. Locuia cu nişte prieteni, artisti plastici, Daniela şi Sergiu Grapă, studenţi la Arte în Iaşi. Printre discuţiile despre artă, viaţă şi visuri, Carmen a cerut atât: un foarfece şi permisiunea de a răsfoi nişte reviste vechi Beaux-Arts. “Nu pot explica nici acum ce mi-a venit, dar am avut nevoie doar de o bucată de carton şi un foarfece. Voiam să lucrez şi eu ceva. Din acel moment am început să mă joc: tăiam şi lipeam”, îşi aminteşte Carmen M. începutul. SUMARUL ARTICOLULUI Ion B. la feminin sau cum să povesteşti lumea cu hârtie şi foarfecePasiunea îi hrăneşte sufletul, nu şi stomaculPasiunea îi hrăneşte sufletul, nu şi stomacul FOTO evz.ro
Colajele lui Carmen M.
Materia primă, dăruită de prieteni
S-a jucat astfel nopţi la rând, se băga în pat abia spre dimineaţă şi dormea trei sau patru ore pe noapte. “În câteva luni, anticariatele şi tarabele cu ziare şi reviste deveniseră pentru mine un loc de pelerinaj aproape zilnic şi vânam publicaţiile cu fotografii multe. Când luam salariul mai bine de jumătate din el îl cheltuiam pe reviste italieneşti pentru că în anii ’90 erau aduse în Iaşi numere vechi din “Amica”, “Max”, “National Geographic”, “Science” sau “Anna” şi erau vândute la pachet. Toate cu o tipăritură de calitate şi cu fotografii superbe”, îşi aminteşte Carmen.
Acum, “hârtia caldă” cu care lucrează e făcută cadou de prieteni. Îi aduc zeci de reviste. Alteori, î
