"E timpul sa va dezlipiti de mine, eu nu mai candidez. Cautati-va alti lideri, ganditi-va la era post-Basescu si chiar post-Boc".
Vorbele rostite de Traian Basescu la reuniunea de la Snagov a liderilor si parlamentarilor PD-L sunt poate cheia crizei prin care trec acum nu numai democrat liberalii, ci intreaga clasa politica. Criza liderilor autentici.
Ea se manifesta acum cel mai aprig la PD-L partid, care este creatia unui lider puternic. Si miercuri seara, parca treziti dintr-un somn adanc, fruntasii democrat liberali s-au apucat sa scotoceasca prin dulapuri in cautarea noii generatii.
Ma tem ca nu prea are ce gasi, caci un lider puternic inseamna nu retorica si carisma, dar si substanta si proiect articulat, iar un asemenea profil se construieste in timp, cu multa munca.
Cand Traian Basescu a preluat PD, democratii aveau sub 10 procente. Primul sau pariu a fost 20-25%. Au atins un maxim de aprope 35 la suta si au dat de doua ori presedintele Romaniei. Dar in tot acest timp partidul n-a crescut, ci doar s-a expandat, tractat de presedinte.
Asezati comod in vagoanele trase de locomotiva extrem de puternica, democratii si apoi democrat liberalii n-au facut decat sa asculte si sa profite de avantajele drumului deschis fara niciun efort din partea lor. Asa se face ca partidul cel agil, partidul carnasierilor politici feroce, gata mereu de reinventare, gata mereu sa arunce in fata figuri noi, s-a lenevit progresiv, s-a buhait, s-a anchilozat, devenind un obez fara reflexe si fara imaginatie.
O mare parte de vina o are insa si Traian Basescu. Politica lui de mana forte, stilul lui extrem de autoritar, dictatorial spun multi, au inhibat, la randul lor, reflexele partidului si inhibat initiativele prea zgomotoase. PD a devenit cea mai disciplinata masinarie de vot.
Sa nu uitam apoi, ca baro
