Echipa care a distrus naţionala României în preliminarii, Serbia, a avut şi ea parte de o porţie amară de umilinţă. Să ai toate cărţile în mână şi să te trezeşti că pierzi în faţa Australiei, echipă dezmembrată de Germania la debut, este extrem de trist. Faptul că în prelungiri arbitrii au refuzat să le acorde vecinilor noştrii un penalty, poate naşte discuţii, dar nu mai schimbă istoria. Istorică este însă întâlnirea din optimi : Anglia - Germania. Atenţi la ce se întâmplă în celălalt meci, germanii păreau tentaţi să se lase egalaţi de Ghana, numai ca să scape de englezi. În cele din urmă şi-au păstrat onoarea şi au acceptat bărbăteşte un meci tare în optimi. O finală născută prematur.

În Grupa C de la Campionatul Mondial am asistat la lecţia de limba engleză. Mai în picioare, mai în genunchi, SUA şi Anglia au reuşit să se calificie în optimi. Dacă americanii sunt o surpriză frumoasă, care a avut unele emoţii din cauza naivităţii, ghinionului şi arbitrilor, inventatorii fotbalului merg mai departe, dar au nevoie rapid de o reinventare. Nici cu Slovenia nu au oferit spectacolul promis, puţin lipsind ca în minutul 90 să aibă parte de o egalare dezastruoasă. Capello rămâne ferm pe poziţie, dar e clar că nu mai merge căruţa doar cu biciul, ar fi cazul să se caute prin buzunare şi de puţin zăhărel, altfel riscă să piardă definitiv vestiarul.

Televiziunea Română merită un premiu pentru lipsă de inspiraţie. Din primele patru duble disputate la finalul grupelor, au reuşit să rateze de fiecare dată meciul mai spectaculos. Există o scuză, au mers după favorite, dar parcă dorind să le facă în ciudă, mai slab cotaţii au evoluat mult peste aşteptării. Aşa s-a întâmplat şi cu meciul SUA - Algeria. Americanii au ratat două vagoane de ocazii, au irosit un camion de lovituri libere din prejma careului şi când nimeni nu mai credea au reuşit să înscrie dintr-o fază uşor co