Am admirat - şi l-am evocat de mai multe ori - titlul cărţii din 1985 a lui Adam Michnik, Istoria onoarei în Polonia. Sursa: EVZ

Cred, în naivitatea mea puternic infiltrată de romantismul istoriografic al secolului al XIX-lea, că, alături de adevăr şi libertate, onoarea reprezintă valoarea supremă a vieţii.

Dacă nu trăieşti sub întreitul lor semn (care poate fi şi o întreită teroare!), trăieşti degeaba. Societăţile totalitare au înţeles la perfecţie ce forţă zace în aceste concepte şi au dezlănţuit împotriva lor iadul represiunii şi distrugerii.

Adevărul se confunda exclusiv cu „adevărul” secretarului general al partidului, „libertatea” corespundea, la milimetru, cu lungimea lanţului până la farfuria cu mâncare, iar „onoarea” se măsura în adâncimea celulei de puşcărie.

Juni intelectuali limitaţi şi de experienţă şi de numărul celulelor cenuşii continuă să viseze la acel rai şi la minciuna care l-a făcut posibil. Ei confundă protecţia socială cu „trăirea de stânga”, luând drept „idealism” o banală funcţie a statului.

Incapabili să relaţioneze între idei şi evenimente, ei cred că numai în ţara socialismului real oamenii sunt protejaţi de stat, în timp ce capitalismul e preocupat exclusiv să tragă pielea de pe cetăţean. Protecţia socială funcţionează - ba chiar func ţionează adeseori foarte bine - şi în cele mai nemiloase „economii de piaţă.”

Spălaţi pe creier şi orbi la orice alţi stimuli decât cei pe bază de culoare roşie, vor fi cu siguranţă indignaţi să afle că General Motors, gigantica întreprindere americană, era cunoscută, mai în glumă, mai serios, drept „compania de asigurări care face şi maşini.”

Într-adevăr, în perioada de maxim succes, General Motors oferea angajaţilor un „pachet social” de neimaginat în orice ţară comunistă: de la garanţii ferme ale locului de muncă, la plata as