Ziua 1

Nori negri de furtună atârnă deasupra Răchiţelelor. Din loc în loc, aburi albicioşi stau prinşi de vârful brazilor de parcă ar fi o imensă vată de zahăr ars. Prin dreapta drumului, între maluri joase şi argiloase, curge o apă roşie şi învolburată. Mă uit la culorile şi frumuseţile din faţa mea şi îmi dau seama că nu am mai fost prin Răchiţele de vreo patru ani buni.

La ultima mea vizită aici, salvamontiştii căutau corpul unui tânăr care se înecase în cascada Vălul Miresii, aflată mai sus de sat. Astăzi, cercetătorii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR), coordonaţi de Marius Oprea, caută într-o râpă osemintele lui Teodor Şuşman, şeful unui grup de partizani anticomunişti. Morţii, şi nu viii, mă cheamă pe mine în Răchiţele.

Mă întorc spre femeia tânără pe care Thomas a luat-o în maşină la Mărgău şi o întreb cum se numeşte râul roşu ca sângele. Mărguţa, îmi zice veselă şi zâmbitoare. De-abia acum îi văd vânătaia de sub ochiul stâng. Aş vrea să ştiu dacă o bate bărbatul, dar nu îndrăznesc să o întreb. Îi cunoaşteţi pe Şuşmani?, încerc eu să fac conversaţie în timp ce ea îşi caută mobilul să anunţe acasă că tocmai a prins “o ocazie”. Da. Oameni buni, îmi răspunde scurt, după care se apucă de vorbit la telefon.

La intrarea în sat, în dreptul unei gospodării neterminate, ne roagă să oprim şi scoate trei hârtii de-un leu dintr-un portofel negru, de fâş, cu cusături în romburi. Dă să ni-i lase, dar o refuzăm. Insistă de vreo două ori, fără succes, după care renunţă la idee. O ia grăbită spre casă, iar noi spre centrul satului. Până acolo nu pot să nu observ munţii de cherestea care tronează în dreptul fiecărei curţi, aproape. Se taie lemn pe rupte în Răchiţele.

În faţa Poştei întrebăm un sătean unde e vechea casă a lui Şuşman bătrânu’ şi râpa de lângă ea. Treceţi ia ‘ci podu’, mereţi până la al doilea po