Favorizarea mamelor, când vine vorba de muncă şi bani, inclusiv în ceea ce privește vârsta de pensionare, este percepută ca naturală de unii, dar nedreaptă şi discriminatorie de alţii. Sursa: REUTERS

Despre un copil crescut doar de mamă se spune că a ajuns în această situaţie printr-o întâmplare nefericită, în timp ce unul ce trăieşte doar cu tatăl e perceput drept caz dramatic.

Adânc înrădăcinată în mintea umană, ideea că mama se descurcă mai bine cu un copil, ajutată de instincte, de răbdare şi îndemânare, aduce o serie de privilegii mamelor, lăsându-i în umbră pe taţi.

Ultimul dintre ele, la nivel de proiect deocamdată, presupune reducerea vârstei de pensionare cu un an pentru femeile ce cresc unul sau doi copii şi cu doi ani pentru cele cu mai mult de doi copii. Concesia nu se acordă însă şi bărbaţilor ce fac acelaşi lucru, ceea ce ridică întrebarea: este statutul de mamă superior celui de tată?

Legătură mai puternică, responsabilităţi mai mari

În societatea tradiţională, rolurile celor doi părinţi erau bine definite: mama îngrijeşte copiii, în timp ce tatăl asigură hrana şi siguranţa familiei.

În societatea modernă, când mama lucrează cot la cot cu tatăl, rolurile nu mai sunt bătute în cuie şi se tinde spre echitate. Ambii părinţi aduc bani în casă, se implică în aceeaşi măsură în educaţia copiilor, iar responsabilităţile sunt împărţite în funcţie de programul de lucru al celor doi, nu conform rolurilor de gen.

Pe de altă parte, oricât de mult s-ar milita pentru egalitate, faptul că mama e cea care dă naştere face ca legătura dintre ea şi copil să fie percepută drept mai puternică, iar implicarea acesteia să fie mai pe măsură.

Psihologul Laura Melniciuc aminteşte de teoriile moderne ce accentuează rolul vieţii intrauterine în dezvoltarea copilului. „Există dovezi care sub