Dacă nu vă număraţi DEJA printre cei 7.000 şi ÎNCĂ n-aţi dat faliment , vestea e proastă. Pregătiţi-vă portofelele, voi achitaţi nota de plată!
Ultimul lucru care ne mai trebuia era ca statul să se prefacă iar că salvează economia. Uite că o face, în ciuda tuturor evidenţelor: nu are bani destui, nu ştie cum să-i gestioneze şi nu poate să evite propriul colaps. Boc promite ajutoare de stat mai facile şi garanţii de stat mai multe.
În termodinamică, e simplu. Când cineva spune că a descoperit reţeta mişcării perpetuue, e trimis scurt la plimbare. Sigur, câţiva năuci îl iau în serios, dar sunt neglijabili.
Nu la fel stau lucrurile când vine unul şi spune: ~eu, stat, de fapt nu vă cocoşez cu taxe mari şi tembele, dimpotrivă, eu vă dau bani ca să supravieţuiţi~
Păi de unde? Legile termodinamicii spun că singura sursă posibilă sunt cei care încă supravieţuiesc pe picioarele lor, fără să întindă mâna. ÎNCĂ! Taxe şi mai mari, restricţii şi mai tembele, credite mai scumpe inclusiv de la bănci, de vreme ce statul nu îi iubeşte.
Programe ratate de sprijinire a economiei mai fac şi alte ţări. Dar România se distinge prin două lucruri:
1. Schizofrenie: Vrei plăteşti investitorii să vină la tine dar nu dai două parale pe cei care ar veni gratis. De exemplu, iată o ştire dezolantă apărută cu doar o zi înainte:
Compania norvegiană Statkraft a transferat în state precum Albania şi Turcia proiecte de investiţii de până la 1,3 miliarde euro, sumă din care cel puţin jumătare ar fi putut fi alocată pieţei româneşti, dar România a fost evitată din cauza mediului local “neprielnic”.
2. Ticăloşie: În timp ce pentru câteva mii de firme se găsesc fonduri publice, alte câteva mii aşteaptă de luni de zile să recupereze bani de la stat. În zvârcolirea ei alandala, caracatiţa îşi distruge şi puţinele surse de bani pe care le mai are.
Cum se
