Italia s-a făcut de ruşine împotriva Slovaciei (2-3) şi a părăsit Mondialul de pe ultimul loc în cea mai abordabilă grupă a turneului final. Este pentru prima dată când finalistele precedentului turneu final, în cazul nostru Italia şi Franţa, sunt eliminate în grupe.
Aşa cum a jucat Cannavaro, cel mai bun jucător al Mondialului din 2006, aşa a jucat şi Italia în tentativa de a-şi apăra titlul cucerit în urmă cu patru ani. Adică sub orice critică!
Sinucigaş este termenul care i se potriveşte perfect selecţionerului Marcello Lippi, care a mizat orbeşte pe „bătrânul" Fabio în toate meciurile din grupă. Şi, la fel ca în precedentele partide, bulevardele create de Cannavaro în centrul defensivei sale au fost „aur" pentru adversari. Pe-acolo a ratat „italianul" Hamsik deschiderea scorului şi tot pe-acolo a marcat Vittek, ajutat şi de gafa lui De Rossi, de obicei un metronom la mijlocul terenului.
Reacţia lui Lippi a spus totul despre deruta generală din tabăra campioanei mondiale: mestecând o gumă, tehnicianul a ridicat mâinile într-un semn de „Ce pot să fac?" Într-adevăr, nimic. Pentru că marile ocazii ale primei reprize s-au concentrat tot la poarta lui Marchetti, prin Kucka şi Strba.
Era Lippi a luat sfârşit
„No Del Piero, no party!", era scris pe bannerul unui grup de peninsulari din apropierea noastră. Ar fi trebuit să-l vadă şi Lippi, a cărui disperare i se putea citi pe chip după fiecare acţiune ofensivă ratată din repriza secundă, la faza în care Di Natale a scăpat singur cu portarul sau la şutul lui Quagliarella, respins de pe linia porţii. Se putea mai rău de atât? Da, un nou gol în poarta „Squadrei Azzurra", semnat de acelaşi Vittek, un atacant care îşi câştigă pâinea undeva prin Turcia, la Ankaragücü!
De-aici până la final, evenimentele au curs tot împotriva Italiei, deşi Di Natale şi Quagliarella aprinseseră speranţele „azzur
