M-am trezit de dimineaţă, m-am dus în camera unde depozitez în compartimente secrete arsenalul cu arme. Mi-am aruncat la repezeală în rucsac câteva pixuri albastre, calibru 7,62, am pus şi vreo două roşii, „explozive", să fie...
Am mai luat şi un interceptor de unde, cu care înregistrez de la distanţă secretele împărtăşite în secret de oficialii statului la chiolhanuri, cum a fost cel de la Moroeni, al funcţionarilor model de la Agricultură sau când mai e o şedinţă de Guvern la Golden Blitz. Nici nu aveţi idee cum mă strecor la ceas de noapte ca să aflu documentaţia secretă a unui patinoar de 12 milioane de euro de la Braşov sau a unor reparaţii de drumuri unde se foloseşte o reţetă ultrasecretă a asfaltului, la un preţ care îi pune la respect şi pe cei mai mari nababi ai lumii.
Nu puteam să las acasă nici aparatul de supraveghere şi înregistrare foto şi video. Păi cum altfel mai pun la cale atacurile teroriste la adresa instituţiilor statului, dacă nu îi discreditez şi îi şantajez?
Evident, ca orice spion terorist, vă anunţ că sunt dispus să joc şi dublu. Tot evident, cine plăteşte mai bine are întâietatea la informaţii, care nu sunt puţine. De ce să nu fiu naşul presei care trebuie şi să aflu înaintea tuturor ce se discută, să zicem, la întâmplare, în CSAT? Nu trebuie să mai precizez faptul că, ulterior, toate atacurile teroriste ale presei vor fi deturnate şi transformate în ode şi epopei închinate iubitului conducător, care cu exagerat de mare înţelepciune ne cârmuieşte la nivelul primăriei, judeţului, ministerului, ţării...
Bleah! Când e primul zbor spre Congo?
