Una dintre lectiile ultimilor ani de criza financiara este ca aproape toate pietele importante sunt legate intre ele si sufera impreuna. Cine credea ca ele sunt independente si rezista daca sunt destul de puternice si-a dat seama ca a gresit atunci cand criza creditelor neperformante din SUA a rascolit finantele lumii intre 2007 si 2008.
Ceva asemanator s-a intamplat si saptamana aceasta, dupa ce China a permis yuan-ului sa se aprecieze la un maxim istoric fata de dolar si sa se apropie de valoarea lui adevarata, scrie Fortune Magazine.
Totusi, in ciuda surprizei facute de chinezi, adevaratul pericol al anului ramane datoria tarilor europene si riscul ca aceasta sa nu fie platita. Este, insa, destul de devreme pentru a vorbi despre o problema globala deoarece ea pare inca sa fie specifica Europei.
La prima vedere, comertul mondial arata bine. Exporturile Chinei au crescut cu 48,5% fata de aceeasi perioada a anului trecut, in timp ce exporturile catre cele 27 de tari ale UE sunt cu 34,4% mai mari.
20% din totalul exporturilor chineze - adica 25,9 miliarde de dolari - au ca destinatie Europa, ceea ce inseamna ca datoriile au un impact neglijabil asupra comertului mondial si sunt doar o problema locala.
Lichiditatile si creditele, mai relevante decat rezultatele oficiale
Exporturile si alti indicatori economici nu prezinta, insa, situatia actuala, ci una din urma cu cel putin doua luni. Ministerul chinez al Comertului a precizat ca firmele au nevoie de aproximativ doua luni pentru a onora comenzile, ceea ce inseamna ca cifrele din luna mai reflecta de fapt comenzile din martie.
Daca anunturile privind performantele companiilor si ale guvernului nu sunt relevante pentru ca nu sunt date in timp real, ne putem face o idee mai corecta despre situatia economica analizand lichiditatile. Acestea