„Suntem mai buni şi clefăim ca disperaţii cu Dumnezeu pe buze. Ne ia salvarea de buni ortodocşi ce suntem, după ce am intrat în comă alimentară. Poporul se face zdrenţe în faţa televizorului, martor al miracolului învierii tuturor promoţiilor de paşteţi fericiţi.”

Digestia este măsura tuturor Lucrurilor. Intrăm într-o perioadă a Majusculei. O parte din alimente se scriu acum cu literă mare, la fel ca şi unele substantive mai filosofice: Iubirea, Timpul, Lumina, Cozonacul, Digestia, Oul, chiar şi Lerul - dacă suntem puţin zăpăciţi.

Din fericire, încă nu a sosit Momentul să auzim la radio o reclamă care să ne spună: veniţi de luaţi Lumină la incredibilul preţ de doar trei coate-n plex. De sărbători, omenirea gândeşte mai mult cu stomacul, respectiv cu fundul.

Dacă abundă publicitatea la crăpelniţă, băuturi şi reduceri, vin imediat tare din urmă medicamentele pentru o mai bună digestie, cu sănătate, bucurii alături de cei dragi, belşug pe masă, şi să vă ajute Dumnezeu să nu fie aglomeraţie la întoarcere! În ţările civilizate, apare şi reclama la hârtia igienică, la noi sunt suficiente enciclopediile şi cărţile Copilăriei.

În fiecare an, inventivitatea dezgustului se dezvoltă armonios, adică monstruos. Iar limita dintre altar, sufragerie şi toaletă e din ce în ce mai îngustă. Ca în fiecare an, cu ocazia acestor sărbători fericiţi ce se abat, ne crucificăm unii pe alţii cu mailuri şi semeseuri pioase - fie cu Mântuitorul, fie cu Iepuraşul, Mielul, Vinul, Cozonacul şi alte personaje îndrăgite.

Suntem mai buni şi clefăim ca disperaţii cu Dumnezeu pe buze. Ne ia salvarea de buni ortodocşi ce suntem, după ce am intrat în comă alimentară. Poporul se face zdrenţe în faţa televizorului, martor al miracolului învierii tuturor promoţiilor de paşteţi fericiţi. În această atmosferă îmbibată de spiritualitate gastro-enterolog