Umorul muncitorilor din unităţile de stat nerentabile nu dă faliment. Şoferii Maţe, Limbă, Şoferu’ şi Albano confirmă regula. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu
Toată lumea are pe la serviciu câte un glumeţ, cu glume mai deşucheate, care, în ciuda umorului sănătos, e luat la mişto de colegi cum că ar avea „umor de autobază” sau „de tractorist”. Sunt ai noştri şi râdem la poveştile, farsele şi poantele lor fie că avem studii superiore sau suntem doar absolvenţi de gimnaziu.
De aici şi imensul succes al reclamei cu celebrul „Dorel”, clona ucenicului de care şmecherii din întreprindere îşi bat joc uneori rău, dar niciodată fără umor. Bulă, pare-se, e în moarte clinică, de câţiva ani.
Hazul de necaz, specific, vorba „Divertişilor”, de „întreprindere de stat nerentabilă”, e în ascensiune. Firmele de publicitate ar economisi mulţi bani dacă ar organiza castinguri în autobazele RATB, unde „Dorel” e natural şi n-ar face risipă de cadre.
Topul glumelor din Autobaza Nord
Când s-a angajat mecanic la ITB, actuala RATB, Stelică Tudera, alias Maţe din Pipera, a fost luat din prima la ochi de maistrul „Piston”, de la „Motoare”: „Mă pune ăla să strâng ambreiajul. Bag priza pe rulment şi dau să-ncep, când ăla miaruncă: «Bă, nepoate, strângi până pocneşte». Şi io încep să strâng. Unşpe am rupt din doişpe! Una n-am mai putut. Îi zic, «Nea Costică, una n-a pocnit!». «Cum, mă, le-ai rupt pe toate?», s-a îngălbenit moşul. «Fir’ai al dracu’ cu cine te-a adus!»”.
La masa de la cârciumioara Gil, de lângă Autobaza Nord, ceilalţi trei şurubari prezenţi se strică de râs. E vorba de nea Vali Georgescu, zis „Şoferu’”, „Albano”, pe numele lui Cristi Ştefănescu, şi „Limbă”, Nelu Simion, care zice că are anul de fabricaţie ’67. Maţe are 45 de ani şi din ’89 călăreşte autobuzele bucureştene.
Limbă, la bază prelucrător prin aşchiere,
