Ştiinţa şi religia nu au de ce să intre în conflict dacă niciuna dintre ele nu calcă pe alături şi nu intră pe „teritoriul” celeilalte. Aceasta este, pe scurt, concluzia la care au ajuns participanţii la dezbaterea pe tema „Teoria evoluţiei şi religia: coexistenţă sau conflict”, desfăşurată ieri la Institutul Cultural Român.
La dezbaterea organizată de British Council în parteneriat cu Ziarul Ştiinţelor, ICR şi Asociaţia pentru Dialogul dintre Ştiinţă şi Teologie au participat un genetician, doi teologi, un filozof şi un istoric al ştiinţei.
„Sper să ajungem la o situaţie în care să pierdem aceste poziţii extreme, situaţie în care, pe de o parte, oamenii de ştiinţă atacă religia, iar pe de altă parte conservatorii îi atacă pe biologi. Sunt multe moduri în care coexistenţa a fost obţinută. Darwin însuşi a scris odată că ar fi absurd să sugerezi că cineva nu poate să fie teist şi să creadă totodată în evoluţie”, a explicat John Hedley Brooke, profesor la Oxford University, specilizat în istoria ştiinţei, şi totodată preşedintele International Society for Science and Religion.
Teoria evoluţiei, ironizată drept "teoria maimuţei"
„Nu ar trebui să încercăm să demonstrăm o propoziţie religioasă, ca de exemplu existenţa lui Dumnezeu, prin dovezi ştiinţifice. Au fost făcute încercări de a construi un sistem teologic pe baze ştiinfice, dar au fost sortite eşecului. Unul dintre motivele pentru care lucrarea lui Darwin a fost aşa controversată în secolul al XIX-lea a fost faptul că ştiinţa fusese folosită de două-trei secole pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu. Isaac Newton, de exemplu, nu putea explica frumuseţea sistemului solar fără existenţa unui creator divin. Pentru Newton, cele două idei erau legate”, a continuat Brooke.
„În SUA teoria lui Darwin a fost adesea atacată pentru că ar fi „teoria maimuţei” şi