Dan Diaconescu se adaugă la o listă deja lungă de suspecţi că storc bani sau alte avantaje, sub presiune, ameninţare şi şantaj de la miniştri, primari, politicieni sau simpli particulari. Diaconescu minte. Nu e primul ziarist arestat „pentru un promo“. Ziaristul Liviu Man, de la Cluj, a fost primul ziarist arestat tot pentru „promo“. Se întâmpla în octombrie 2006, cu vestitul lot Gazeta, acuzat tot de şantaj şi ceva în plus: grup infracţional. Pe lista ziariştilor „Promo“ tronează Sorin Roşca Stănescu, acuzat şi el de şantaj, în noiembrie 2009, de către şeful Agenţiei Naţionale de Integritate. Dar cum acţionează el, ziaristul-promo? Cât de răspândită e specia lui în breasla gazetarilor, tot mai desfigurată de inşi cu apucături de rackeţi?

Ziaristul-promo acţionează după tipicul rackeţilor: anunţă, în particular sau în public, o mare anchetă cu informaţii, desigur, compromiţătoare. Odată avertizat, subiectul anchetei are două posibilităţi. Fie execută o comandă, plăteşte. În acest caz, ancheta se opreşte. Fie nu execută, nu plăteşte. Şi atunci începe teroarea. Aşa numitele investigaţii curg gârlă, la pachet cu acuzaţii fără acoperire, minciuni amestecate cu adevăruri, insulte, calomnii. De regulă, îl găsim pe ziaristul-promo în slujba unor partide sau politicieni.

Rackeţii de presă, ziariştii-promo, pretind că investighează. Ei îşi iau drept scut interesul public, pe care, în realitate, îl trădează, servind interese particulare, ale lor sau ale altora. La adăpostul „interesului public“, ziariştii-promo fac avere.

Iar unele averi par greu de justificat pentru un simplu gazetar, oricât de talentat ar fi el, mai ales când organizaţiile lor de presă raportează ani în şir profit zero sau chiar pierderi. Este şi cazul lui Dan Diaconescu, cazul SRS şi al altora ca ei, proprietari de vile sau alte bunuri de lux. Iată argumentul cu care Roşca Stănescu îl apăr