Sorin Ioniţă: Era cât pe-aci să avem un subiect adevărat de discutat în weekendul de Paşte. Sursa: EVZ
Unul care ameninţa să scuture obişnuita letargie de cruntă găunoşenie a marilor sărbători, în care ziariştii-ciomag devin brusc pioşi şi citează din sfinţii părinţi. Sau chiar să acopere asaltul amfibiu cu lumină sfântă prin care ÎPS Teodosie, arhiepiscopul nostru multimedia cu înclinaţie spre superproducţii, a debarcat şi a cucerit plaja din Constanţa în noaptea de 4 spre 5 aprilie, AD 2010, întru slava creştinătăţii răsăritene.
Dar o petardă telefonică venită probabil de la Băsescu, direct sau prin intermediul lui Videanu, prieten de lab-tenis cu tatăl împricinatului, l-a făcut pe tânărul diplomat şi prinţ moştenitor în devenire Syda, aka Bogdan Ionescu, să-şi reconsidere urgent planurile de carieră.
Aş fi fost tentat să-i iau apărarea celui linşat de media, deoarece originalităţile de rocker la tinereţe, tatuajele sau lăbărţările prin cluburi nu exclud neapărat geniul de investitor sau analist financiar - vezi băieţii din City-ul londonez. Asta, dacă i-aş fi putut găsi pe undeva CV-ul cu realizări.
Dacă eram în locul lui aş fi fost primul interesat să arăt acest CV în conferinţa de presă unde-mi anunţam demisia, ca să vadă ţara ce capacitate pierde şi să plângă în pernă. Când colo, ziariştii au săpat câteva zile fără succes după misterioasa universitate franceză la care el ar fi studiat.
O fi fost pesemne la vreun training sau şcoală de vară, venite pe fişa postului pe când era consilier la Ministerul Integrării, fapt de care n-ar trebui să facem mare caz: jumătate dintre politicienii sau oamenii publici din România îşi umflă biografia cu studii pe care nu le au, cu înduioşătoarea candoare a angrosistului provincial care s-a umplut de bani, iar acum vrea nobleţe şi recunoaştere.
Tineri parlame
