Personalităţi şi revoluţionari critică decizia Primăriei Târgu-Mureş de a amplasa în centrul oraşului bustul lui Guşă, reclamând rolul său în reprimarea demonstranţilor din ’89, de la Timişoara. Sursa: Agerpres

Portretul generalului Ştefan Guşă este expresia a două extreme: una redusă la fraza: „A fost şeful Statului Major al Armatei care a tras la Timişoara”, invocată de revoluţionari şi istorici, cealaltă exprimată prin: „S-a opus venirii sovieticilor în ţară”, ridicată de voci care îl consideră un patriot salvator.

Când se vorbeşte despre Guşă se invocă un personaj cuprins între cultul personalităţii perpetuat în special printr-o fundaţie care îi poartă nu mele, finanţată de familia sa, şi imaginea unui „criminal care a murit nepedepsit”, cum îl numesc unii dintre cei care au luptat la Timişoara, pe 17 decembrie 1989, pentru libertate. Prima tabără i-ar ridica statui, i-ar dedica biografii. Cealaltă cere satisfacţie, măcar morală, pentru rolul pe care Ştefan Guşă l-ar fi avut în reprimarea revoluţionarilor de la Timişoara, prin funcţia sa de şef de Stat Major în armata lui Ceauşescu.

În toamna anului trecut, o hotărâre a Primăriei Târgu-Mureş, ce conţinea numele lui Guşă, a stârnit un val de indignare: la insistenţele unor organizaţii dedicate cultului eroilor, în special la cea a Asociaţiei „Cultul eroilor” Filiala Mureş, consiliul local a votat amplasarea unui bust al generalului Ştefan Guşă.

S-a găsit imediat un soclu liber, destinat iniţial unei statui a mareşalului Ion Antonescu - în anii ’90, la insistenţele societăţii civile, s-a renunţat însă la proiect. Decizia este încă în vigoare. Dincolo de perspectiva legală, discutată în cadrul unui proces intentat de europarlamentarul László Tokés, se naşte întrebarea: „Avem nevoie de bustul lui Ştefan Guşă?”.

DUPĂ 20 DE ANI

O linie subţire între