Conduce de cinci ani Inspecţia în Construcţii, instituţie în care lucrează din 1996. Inginerul a venit la Bistriţa din Lupeni, unde a ridicat zeci de construcţii civile şi industriale.

Pasionat de construcţii încă din copilărie şeful de la Inspecţia în Construcţii a visat să ajungă inginer nu pentru că era meserie la modă, ci pentru că simţea că e vocaţia lui: „îmi amintesc că în drum spre şcoală, în Lupeni, treceam pe lângă un şantier şi eram fascinat de modul în care se ridicau construcţiile. Nu-mi doream decât să fiu constructor". Pasiunea o are în sânge şi acum, la aproape 30 de ani de la terminarea Facultăţii de Construcţii: „zilele trecute când au ridicat crucea pe Tihuţa m-am dus până acolo doar din curiozitate, voiam să văd cum depăşesc dificultăţile tehnice la înălţimea aceea", mărturiseşte inginerul. A ridicat el însuşi zeci de clădiri, iar atunci când se raportează la ele se simte aproape ca un părinte: „la Lupeni am construit blocuri cu 10 etaje, dar şi construcţii industrial complexe. De câte ori merg pe acolo simt aşa o satisfacţie, greu de explicat în cuvinte. Le arăt copiilor mei clădirile şi le spun: vezi blocul acela l-am făcut eu".

În 91 s-a ascuns de mineri

Imediat după terminarea facultăţii a ajuns constructor acasă, în oraşul minier Lupeni. Şi-ar fi dorit să lucreze în Bistriţa, oraşul natal al soţiei, dar sistemul de repartiţie de atunci, în care buletinul bătea media nu l-a avantajat. A lucrat la Intreprinderea de Construcţii a Intreprinderii Miniere Valea Jiului, iar mineriada l-a prins în fieful ortacilor. Povesteşte că atunci când minerii şi-au pregătit plecarea la Bucureşti s-a ascuns împreună cu colegii săi: „Le-am dat dispoziţie să părăsească şantierul, am dus utilajele şi camioanele de acolo şi ne-am ascuns. Ne-ar fi obligat să mergem cu ei cu tot cu camioane şi nu puteam risca vreun conflict", îşi aminteşt