Există numeroși politicieni, persoane publice și oameni simpli care se plâng de violența ce răzbate din desenele animate. EVZ propune o dezbatere despre adecvarea acestora la diferite vârste. Sursa: HEPTA
Piaţa TV din România numără trei canale importante pentru copii, la care se adaugă alte zece care vizează acelaşi target. Concurenţa e mare şi ratingurile impresionante pentru nişte canale de nişă, deci e mare şi presiunea.
Recent, prezentatorii unui program matinal au făcut o glumă deocheată pe seama unei secvenţe dintr-un desen animat de pe Minimax. În filmul cu pricina, o prinţesă vrea să primească nişte purceluşi de la un tânăr porcar, care îi cere în schimb să-şi ridice fusta. De aici, scandalul, care a ajuns până la CNA.
În realitate, celor care au văzut desenul nu li s-a părut nimic vulgar. Copiilor, cu atât mai puţin. Dar incidentul e unul dintr-o serie mai lungă în care au fost implicate programe pentru copii.
În luna ianuarie, Cristina Pocora, deputat PNL, atrăgea atenţia că eroii din desene promovează deseori violenţa: „Desenele animate influenţează, uneori brutal chiar, viitorul copiilor noştri”, a spus Pocora.
Adaptarea, o problemă veche
Se pune, deci, problema adecvării programelor pentru copiii de diferite vârste. „Adaptarea e o problemă generală şi veche, în care se ţine să fie favorizaţi nişte autori care plac adulţilor. Poate peste 30 de ani targetarea va fi făcută aşa cum trebuie. Problema de acum nu trebuie să fie targetul, ci cantitatea de violenţă prezentă în desene şi lipsa de caracter educativ”, a declarat Iulian Comanescu, analist media.
„Există tendinţa să se creeze posturi de desene animate pentru o plajă restrânsă de audienţă, de exemplu Jim Jam - de la 6 luni la 3 ani. Cum desenul animat se adresează unei anumite categorii de vârstă, a apărut tendinţa de l
