Împărţiţi în două grupe, cei aproximativ 400 de fermieri veniţi la Bucureşti din toată ţară cer Guvernului să elimine birocraţia care îi ţine departe de fondurile europene şi să îi concedieze pe funcţionarii care nu îşi fac treaba.

Agricultorilor le-a ajuns cuţitul la os, după cum mărturisesc cei adunaţi în faţa sediului Ministerului Agriculturii. Li s-au retrocedat terenurile conficate de comunişti, dar nu au avut cu ce să îşi cumpere şi tractoare sau combine pentru a-l lucra. Aşa, au ajuns în situaţia de a face agricultură de subzistenţă, însă nici măcar nu se încadrează în definiţia dată de UE. Conform acesteia, o fermă de subzistenţă îşi asigură produsele necesare autoconsumului, dar reuşeşte şi să comercializeze o parte din producţie.

Fermierii spun că nu le este frică de muncă, deoarece asta ştiu să facă: să muncească pământul, însă ar vrea să li se ofere o şansă corectă în competiţia cu agricultorii europeni. Subvenţiile pe care le primesc românii sunt mult mai mici decât cele încasate de străini. În plus, alte state europene au dezvoltat mecanisme de protecţie şi susţinere a fermierilor, considerate drept “scandaloase” de oficialii ONU.

Programe funcţionale doar pe hârtie

La noi, oamenii încă fac agricultură cu sapa şi plugul tras de boi, iar marfa lor e cumpărată direct de la marginea ogorului de samsari, deoarece nu există un sistem de depozitare corespunzător. Dacă ar avea unde să îşi ţină marfa, ar putea cere un preţ care să le asigure un trai decent.

Guvernul a demarat programele “Primul siloz” şi “Rabla pentru tractoare”. Primul a venit prea târziu, spun fermierii, mulţumiţi că cel puţin este funcţional. Cel de al doilea este operaţional doar pe hârtie, se plâng oamenii.

Ministrul Agriculturii, Mihail Dumitru, a declarat ieri că doar o parte dintre revendicările reprezentanţilor Agrostar