Short bip: am scris textul acesta in una din diminetile acestea, nu puteam sa dorm
E dimineata, ora 4.26, iar eu nu dorm. Pentru ca nu dorm, am luat laptopul si o sa scriu ceva, stiu ca, daca ma apuc de scris, o sa –mi vina mai apoi si somnul.
(ideea mi-ai dat-o tu cititorule, mi-ai scris un comentariu pe care o sa-l public la sfarsitul textului, ca sa nu-mi pierd ideea acum, fiind cam tarziu. Ps. Esti imatur, parol.).
Nu reusesc sa inteleg de ce oamenii (in ceea ce ma priveste nu e cazul celor apropiati, fiindca ei nu-si mai pun sau poate nu si-au pus niciodata problema aceasta) tin mortis sa creada, se agata cu disperare sau sustin cu o “frenezie” deranjanta ca, daca esti aranjata de bisturiul unui estetician talentat, daca esti dichisita zi-lumina (poate e o chestie nativa! La asta nu se gandeste nimeni?) daca lucrezi intr-un mediu deschis, (public sau semi-public) daca te imbraci si mirosi bine, esti deschisa, apropiata si mai transmiti si oares’ce semnale cum ca esti o insa pasionala -esti cu siguranta o pipita, (ca sa nu scriu “curva” de-a dreptul, fiindca mi-e cam jena) o paparuda sau e imposibil sa mai fie si altceva de/in capul tau.
Ciudat, am observat ca marea majoritate catalogheaza sau zugravesc “credibilitatea” in niste culori foarte stricte, in niste termeni foarte seci, duri, nemtesti daca vreti si intelegeti mai bine. O femeie serioasa este (vezi-Doamne) NUMAI o femeie naturala, o aparitie discreta, o femeie care “se intretine singura” sau care e dispusa sa faca mii si mii de compromisuri, sacrificii sau orice doriti voi (like si sa traiasca intru “fericirea” celorlalti, de ce nu) pentru ca cei din jur sa fie multumiti, sa se declare “satisfacuti”, sa ofere nota maxima la materiile SERIOZITATE SI CREDIBILITATE.
Well, lucrurile nu stau chiar asa.
Iata (ca idee) cum gandesc eu.
Din punctul meu de vedere, e cea ma
