Timp de 2 ani a fost fugar, cu grupul de anticomunişti condus de Teodor Şuşman, ascunzându-se în Munţii Apuseni de comunişti. În 1948, Teodor Suciu a fost prins şi condamnat la 7 ani de închisoare, şi la alţi patru, de domiciliu forţat, fiind deportat în Bărăgan. Doar pentru că nu a "turnat" la Securitate.

Povestea lui Teodor Suciu, singurul supravieţuitor din grupul de luptători anticomunişti Şuşman, este una cutremurătoare. Are 85 de ani, dar stă drept ca un brad, cu privirea aţintită spre groapa arinoasă. Cercetează cu privirea curioasă, şi din când în când mai spune câte-o vorbă înţeleaptă. Aşa cum i-au povestit şi lui alţii, indică locul unde-ar putea fi îngropat Teodor Şuşman, în râpa de deasupra fostei sale case. Până la lăsarea serii, Teodor Suciu nu s-a mişcat din loc. A învăţat să aibă răbdare în munţi, aşteptându-i pe americani, alături de ceilalţi partizani. Sprijinul acordat grupului Şuşman l-a costat şase ani de închisoare, şi alţi patru, de domiciliu obligatoriu.

Fugar în munţi

În 1948, Securitatea l-a căutat acasă, să-l aresteze, pentru că era prieten şi vecin cu familia Şuşman din Răchiţele, însă a reuşit să fugă în munţi, alăturându-se grupului de partizani. Fugarii au supravieţuit doar cu ajutorul sătenilor, care le dădeau alimente şi arme. “Noaptea vineam în sat, că erau case nebănuite de securişti în timpu’ ăsta”, povesteşte bătrânul. „Ne puneam aproape de orice izvor, iar dacă era frig făceam foc, şi povesteam...Şuşman ne ţinea educaţie. Uneori vânam”, îşi aminteşte Teodor Suciu despre acea perioadă.

Anchetat, închis şi deportat

În timpul cât a stat în munţi, ascunzându-se de Securitate, dormea prin colibele ciobanilor. Când a venit iarna, a decis să se despartă de grup, şi să meargă la Timişoara. Cu un buletin fals, a lucrat o perioadă ca şi tâmplar. Securiştii i-au luat, însă, urma, şi l-au