Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale. Sursa: DOLLORES BENEZIC
Doctorul de familie din Densuş, o comună din Hunedoara, are 2000 de suflete pe lista de la cabinet. Nepot şi fiu de oieri vechi, Emil Crişan a făcut facultatea de medicină de plăcere, şi tot de aia creşte acum animale, chiar dacă zice că niciuna din activităţi, nici oieritul, nici medicina de familie, nu rentează în România.
Acum are 65 de ani şi trage nădejde că din cei trei nepoţi băieţi pe care-i are, măcar unul va alege să-i calce pe urme şi să ducă turma mai departe.
Nici medicina, nici zootehnia nu sunt rentabile
“După ce am terminat facultatea am fost repartizat la Toteşti, o comună din apropiere, şi mi-am cumpărat eu aşa, extrafamilie, 15 oi. Şi după aceea le-am înmulţit. Când am făcut facultatea erau CAP-uri, a suferit toată familia, şi oile şi pământul. Mi-e mi-a plăcut şcoala, am terminat chiar bine. Dar şi creşterea animalelor e o plăcere. După revoluţie le-am înmulţit. Acum am 357 de oi, 100 de capre şi 80 de vaci”, povesteşte doctorul Crişan, care socoteşte că nici zootehnia nu e rentabilă nici medicina umană.
“Nici după una, nici după alta nu se poate trăi onorabil. Ambele presupun sacrificii foarte mari şi remuneraţia nu e egală cu eforturile pe care le depui”. Doctorul zice că pentru a trăi onorabil din zootehnie îţi trebuie o piaţă de desfacere şi nişte subvenţii consistente, care mai ales să vină la timp, adică cel târziu în august când faci aprovizionarea cu furaje pentru iarnă.
“Niciun crescător de animale, dacă nu apăreau subvenţiile astea, nu le mai putea ţine. Şi nu vin subvenţiile. Am nişte teren, nici acum nu am primit subvenţia pentru anul trecut. Explicaţii ar fi. Că la persoanele ju
