Vladimir Tismăneanu: Editura Curtea Veche a lansat, în luna martie a acestui an, volumul doi, „Vârsta de aur”, al trilogiei lui Leszek Kolakowski „Principalele curente ale marxismului”.
Colectivul de traducători a fost coordonat de Tereza Brânduşa Palade, profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.
În prefaţă, mă ocup de semnificaţia istorică a bolşevismului şi de conflictul dintre proiectul totalitar leninist şi social-democraţia clasică. Puţini sunt gânditorii care să fi înţeles atât de bine precum Leszek Kolakowski care sunt sursele reale ale fascinaţiei exercitate de radicalismul utopic marxist.
Atunci când ne întâlnim cu paseişti (adeseori ignari, oricum cinici şi iresponsabili) convinşi că a fost totuşi ceva frumos în proiectul ingineriei sociale propuse de tânărul hegelian născut la Trier în 1818, atunci când ni se spune, cu apodictic aplomb, că actuala recesiune ar fi o confirmare a profeţiilor autorului lui „Das Kapital”, este bine să revenim la Kolakowski.
Itinerariul său spiritual este unul al responsabilităţii lucide: după episodul stalinist din tinereţe, au urmat trezirea, deziluzia, redobândirea demnităţii intelectuale, lupta cu „îngerul” unei dialectici instrumentalizată pentru justificarea orbirii.
A sfidat noua eclesiologie leninistă (mitul partidului predestinat, o entitate mistic-charismatică situată, prin dictatul Istoriei, dincolo de Bine şi de Rău) şi a destrămat, în scrierile sale, pretenţia gnozei revoluţionare de a se substitui sacrului autentic.
Hubrisului propriu materialismului secular Kolakowski i-a opus un umanism întemeiat pe recunoaşterea religiei ca parte legitimă a existenţei umane. Întrebat care va fi ţinta luptei sale după comunism, filosoful polonez a răspuns: „Diavolul”.
De fapt, el a fost cel care a definit totalitarismul dr
