DIABETES CARE, vol. 3, nr. 2, ediţia în limba română, apărut în luna mai 2010, aduce în prim-plan o serie de articole foarte interesante şi în acelaşi timp utile. În articolul Siguranţa insulinei glargin în sarcină, un grup de cercetători canadieni din Toronto (Erika K. Pollex, Denice S. Feig, Angelika Lubetsky, Paul M. Yip, Gideon Koren) prezintă rezultatele cercetării lor privind traversarea placentei de către acest tip de insulină, folosind tehnica ex vivo a perfuzării lobulului placentar uman. În sarcină se recomandă atingerea unui bun echilibru metabolic, cu evitarea hipoglicemiei. Insulina glargin, folosită ca insulină bazală, asigură un bun echilibru metabolic, cu scăderea riscului de hipoglicemie. (...)
Se consideră că insulina nu depăşeşte bariera placentară, datorit� Publicitate � dimensiunilor moleculare mari. Totuşi, s-a arătat că insulina bovină/porcină traversează placenta prin formarea de complexe anticorp/insulină, ceea ce duce la macrosomie fetală, în pofida unui control glicemic excelent. Preluarea insulinei în compartimentele celulare are loc în principal prin endocitoză mediată de receptor, pinocitoză şi cu ajutorul transportorilor membranari. Consecinţele posibile ale transferului placentar al analogilor de insulină, precum insulina glargin sunt teratogenitatea, imunogenicitatea, mitogenicitatea. Se ştie că modificările structurale ale insulinei influenţează afinitatea pentru receptorul insulinei şi al IGF-1. Există temeri că astfel de proprietăţi de promovare a creşterii ar putea duce la creştere fetală exagerată şi la alte efecte mitogene, dacă insulina ar traversa placenta. Rezultatele acestei cercetări au fost: insulina glargin, în concentraţii terapeutice, nu traversează placenta către compartimentul fetal. (...) Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
DIABETES CARE, vol. 3, nr. 2,
