-“Hai ma Doria macar pe tine te asculta, nu ma mai cicali cu “nu vrei sa stea bona mai bine?”, treci incoace si salveaza-ma” mi-a spus ea, moment in care mi-am dat seama ca are dreptate. In fond, sunt copiii care vin inspre mine ori de cate ori ne vedem, asadar …
Mi-am tras jeansii scurti si un tricou de “tavaleala” si m-am prezentat la datorie.
Intai, am avut de invatat lectia:
-ea nu bea rece si nu mananca “de la rece”, are probleme cu gatul
-nu le da sucuri Doria
-joaca-te cat mai mult, vezi ca se plictisesc repede
-cat mai putin “la laptop”
-bateriile sunt in sertarul de sub patul roz Barbie
-fara fotbal in casa, fiindca latra Bella
-nu ceda la santajul cu dulciurile
-vezi ca adorm greu, pijamalele sunt sub perna fiecaruia
Si lista cuprindea alte si alte sfaturi si indicatii “pretioase”, cand am vazut-o imi venea sa fug mancand pamantul (asa fac eu, daca simt ca ma “inconjoara” o situatie, imi vine sa fug cat mai departe) insa mi-am revenit repede cand, ramasa singura cu cei doi “ingerasi”( 7 si 5 ani juma’) a trebuit sa-mi intru repede in rol. Rolul de “supraveghetoare”(tip “fraulain”) teoretic, practic -de partenera de joaca, distractie dar si de jocuri inteligente si povesti colorate.
Desigur, pentru cele care citesc tara Pandora si au deja copii, textul meu nu va parea deloc “cine stie ce”(se poate sa aiba chiar si un iz de poveste de adormit copiii, pentru ca stiu, cand esti mama 24/24 lucrurile nu mai sunt chiar atat de amuzante si distractive non-stop) insa mie mi-a placut sa joc acest rol, cum de altfel imi plac copiii, mai mici mai mari -de orice varsta.(nu de 30 de ani, daa??)
Stiti nu? Intai a fost rugamintea sa le dau din bomboanele de ciocolata (“Doria, ne dai si noua bomboane, mama le-a pus acolo”) culmea e ca.. nabadaiosii stiau si unde-s ascunse! Apoi (mi-am dat seam
