Meciul-maraton de la Wimbledon dintre John Isner şi Nicolas Mahut a devenit cea mai lungă partidă din istoria sportului alb. Întins pe trei zile şi 183 de game-uri, cei doi sportivi au jucat 11 ore şi cinci minute. Scorul final a fost 4-6, 6-3, 7-6, 6-7, 68-70.
La polul opus, adică cel mai scurt meci de tenis, se situează partida dintre Susan M. Tutt şi Marion Bandy, care a avut loc în 1969, tot la Wimbledon. Prima a învins în două seturi, cu scorul de 6-0, 6-0, în doar 20 de minute.
Un alt meci terminat înainte ca jucătorii se încălzească măcar a fost cel câştigat de Fred Perry împotriva baronul Gottfried von Cramm, la ediţia din 1936 a Wimbledon-ului, în trei seturi (6-1, 6-1, 6-0), în 40 de minute.
În perioada modernă a sportului alb, au fost două astfel de cazuri. Germanca Steffi Graf a ”terminat-o” pe bielorusa Natasha Zvereva în doar 32 de minute, scor 6-0, 6-0, la Openul Francez din 1988.
Românca Irina Spîrlea a trăit şi ea o astfel de umilinţă. În 1996, a pierdut în faţa elveţiencei Martina Hingis, în doar 37 de minute, scor 6-1, 6-2.
