"Să stai în lumina soarelui/ dorindu-ţi mereu mai mult,

încă un poem, vă rog,/ şi de fiecare dată

admiraţie şi laude,/ plăcerea repetată

a lucrurilor finite."

(Michael Ondaatje, Fântâni)

Născut în 1943, la Colombo, în Sri Lanka, Michael Ondaatje emigrează, la începutul anilor '60, în Canada, unde va şi debuta, în 1967, cu volumul de versuri Monştrii graţioşi, urmat, în anul 1968, de un substanţial eseu despre Leonard Cohen. Odată cu o impresionantă carieră universitară, Ondaatje se afirmă simultan drept unul dintre poeţii, prozatorii şi producătorii de film care au marcat, fără doar şi poate, ultimele decenii - mai cu seamă după ce romanul său Pacientul englez (1992), încununat cu Booker Prize şi ecranizat în scurtă vreme, îi aduce o imensă celebritate mondială.

Handwriting*, volumul de poezie apărut în anul 2000, după un altul, intitulat TheCinnamon Peeler, a avut darul de a-l readuce pe Ondaatje în atenţia cititorilor, de astă dată, însă, într-o altă postură: nu în calitate de romancier, ci aşa cum a şi debutat, ca poet. De altfel, numeroşi critici s-au grăbit să aprecieze că şi cunoscutul său roman Pacientul englez ar cuprinde pagini întregi de poezie, prefigurând în mod evident prezenta apariţie editorială. În fond, la fel ca şi în Obsesia lui Anil, poemele din Handwriting reprezintă simbolicul efort de întorcere al autorului în Sri Lanka natală - de aici imaginile considerate uneori excesiv de exotice care apar frecvent în paginile acestui volum, fie că e vorba de şofran sau scorţişoară (cu toate puterile şi valorile ei culinare ori erotice), de invocarea ploilor nesfârşite din timpul anotimpului musonic sau de statuile imense ale lui Buddha, îngropate în vremuri de restrişte de credincioşi, pentru a fi redescoperite şi scoase la lumină, după sute de ani, de arheologii moderni. Ceea ce ne duce cu gândul la se