Este unul din cei mai prolifici scriitori din Zalău şi printre puţinii care se se pot lăuda că au fost primiţi în Uniunea Scriitorilor. În mai puţin de 12 ani a publicat 24 de cărţi, patru dintre ele fiind scrise după structuri japoneze: hayku, haiga, dodoitzu.
Ioan Piţoiu Dragomir a ajuns în Zalău la începutul anilor 60. Oltean la origine, a trăit şi s-a format, până la 18 ani, în judeţul Dolj, în satul Celaria şi la Şcoala Normală din Craiova. Primul popas transilvan l-a făcut la Cluj, unde a urmat facultatea de Filologie. „Am ales Clujul pentru renumele din acea vreme a centrului universitar, dar a fost şi o «chemare a sângelui», mama fiind ardeleancă”, explică poetul.
Două cărţi pe an
Înainte de a fi cunoscut ca scriitor sau poet, Piţoiu a fost dascăl. Un profesor care şi-a lăsat amprenta asupra elevilor de la şcolile din Zalău în care a predat mai bine de patru decenii. A scris şi înainte de 1989, dar nu i-a apărut niciun volum, doar poezii în diferite reviste şi în culegeri de specialitate. Debutul în volum a venit abia după 1990, pentru că fiind un spirit liber, neclaustrat de ideea regimului totalitar, a refuzat încorsetarea doctrinară.
Chiar dacă a debutat târziu, în 1998, cu volumul de poezie „În răs-cruci”, poetul, care lucrează minimum trei ore pe zi, spune că volumele sale au trăit tot timpul în el. De aceea i-a fost atât de uşor să scrie şi să publice numai puţin de 24 de cărţi în 12 ani, iar a 25 – a carte va apărea în cel mult o lună de zile. În 2007 a fost primit în Uniunea Scriitorilor, iar la scurt timp au apărut şi contractele cu editurile naţionale şi internaţionale.
Operele sale tratează subiecte diverse, dar se observă, totuşi, o apetenţă aparte pentru ţăranul din satele copilăriei sale, acel Moromete, care pentru Piţoiu este sinonim cu „onoarea, cultul muncii şi dorinţa de libertate”. @N
