Astăzi vă ofer un nou fragment din volumul „Sfârşitul Ceauşeştilor“: capitolul „Salutări de la Milea“.
Pe 26 decembrie, Ceauşeştii erau băgaţi în morga Spitalului Militar Central. Vecin de frigider le era o veche cunoştinţă: generalul Vasile Milea!
Cei care s-au îngrijit de proces şi de execuţie erau acum ocupaţi. Se făcea guvernul. Până la urmă, responsabilitatea înmormântării i-a revenit lui Gelu Voican Voiculescu. Acesta declara: „Prinşi cu treburile de la guvern, am uitat de cadavre. Mi-am amintit şi i-am spus lui Petre Roman: «Ce facem cu Ceauşeştii, că ăia sunt morţi undeva?!». Roman mi-a zis: «Rezolvă!». Pe 30 dimineaţa l-am sunat pe Stănculescu. I-am spus că trebuie înmormântaţi. Trebuiau acte. Am luat legătura cu un ofiţer al stării civile, Adrian Toma. El e jurist, îmi spune că e moarte violentă şi trebuia act constatator.
A telefonat Stănculescu la Institutul Medico-Legal şi a aranjat. În ziua aia trebuiau îngropaţi. Stănculescu a dat ordin, s-au obţinut gropi la Ghencea Civil. Am luat tron, am făcut cofraj şi am semnat actele de deces. Probleme acum, cum o chema pe bunica lui Ceauşeasca, pe mama ei, câţi ani are... Am băgat-o în 1916. Trebuiau făcute acte la Târgovişte, că era locul decesului".
Voican a rezolvat cu actele, însă urma înmormântarea. Alte peripeţii! „În sfârşit scoatem morţii la 30 decembrie, pe la orele 15.00, din Spitalul Militar. Pe la 16.30, se vede şi pe casetă, că e filmat, îi băgam la groapă. Stănculescu se ocupase de cruci, cu nume fictive şi sicrie. Şi uite cum au stat Ceauşeştii de la 26 decembrie dimineaţa până la 30 decembrie în frigider. După ce i-am «toaletat», le-am făcut şi patru fotografii. Când am plecat din Spitalul Militar, uitaserăm crucile. La cimitir ne aşteptau colonelul Baiu, pentru filmare, şi maiorul Mugurel Florescu. I-am băgat pe el în stânga şi pe ea în dreapta. S-a filmat totul, dar numai
