Dragoş PĂTRAŞCU, artist plastic, născut în 1954. Profesor la Academia de Artă din Iaşi. Expoziţii: 1980-1989 – Atelier 35; 1988 – Thalheim bei welt, Austria; Moscova, Rusia; Berlin, Germania; Toronto, Canada; 1989 – Toronto, Canada; 1992 – Thalheim bei welt, Austria; 1994 – Thalheim bei welt, Austria; 1996 – Centrul Cultural Român din Paris, Franţa; 1997 – Centrul Cultural Român din Paris, Franţa; 1998 – Centrul Cultural Român din Paris, Franţa; Lucrări în colecţii particulare: Grecia, Franţa, SUA, Italia, Israel, Austria. Povestea frescelor lui Dragoş Pătraşcu şi a Clubului Motor din Iaşi, la intrarea căruia, în loc de herb, atîrnă agăţată o motocicletă Jawa – relicvă a Războiului Rece dintre Est şi Vest–, poate fi considerată o adevărată epopee postmodernă. Geneza ei e, într-un fel, semnificativă pentru schimbările care au avut loc în societatea noastră în perioada postdecembristă. Clubul din Iaşi poate fi considerat un simbol al modului în care ar fi trebuit să fie restructurată economia românească, dacă ar fi avut şansa să încapă pe mîinile unor întreprinzători ce ar fi urmărit nu cîştigul imediat, ci unul de perspectivă... Istoria frescelor de la Motor mă trimite cu gîndul la filmele lui Chaplin, la Timpuri noi, Luminile rampei, Goana după aur, dar şi la celebra scenă a turnării clopotului din filmul lui Tarkovski, Andrei Rubliov. Se îmbină, în toată această poveste, comicul cu tragicul, disperarea cu speranţa, scenele mute cu altele mustind de un verbiaj picant, presărat din belşuş cu ingrediente balcanice... Prin dimensiunile ei, lucrarea lui Dragoş Pătraşcu poate fi comparată cu imensele fresce ale lui Diego Riviera sau cu celebra Guernica a lui Pablo Picasso. E o lucrare unică în spaţiul moldav. Ea ar trebui să devină un punct de atracţie pentru ieşeni, un brand pentru oraşul situat pe cele şapte coline. Mă gîndesc ce destin ar fi avut frescele, da