În centrul scurtei noastre povestiri se află Fabio Cannavaro, cel mai bun jucător din lume în 2006. Il Bello, Il Duce sau Il Muro di Berlino (Zidul Berlinului), cum îl alintă italienii, sau chiar El Bus Humano (Omul autobuz), cum îi spun ceilalţi latini, este un personaj încîntător, caracterizat printr-o naivitate copilărească şi o abnegaţie ieşită din minţi.
Este anul 2010. Selecţionerul Marcelo Lippi - cinefilii spun despre el că ar semăna cu Paul Newman- a venit pe Continentul Negru cu cele mai bune intenţii. Suflet nostalgic, tehnicianul azzurrilor n-a înţeles rostul unor schimbări făcute de dragul schimbărilor şi, din principiu, a mizat tot pe vechea gardă din care nu lipseşte nici unul dintre boemii săi prieteni: poetul Cannavaro, zugravii renascentişti Buffon şi Zambrotta, regizorul Pirlo sau prim-balerinul Pepe.
Începe Mondialul din Africa de Sud.
De teamă să nu cadă în mrejele latino-americane ale realismului magic, Squadra Azzurra semnează un armistiţiu separat cu generalul Gerardo Martino, comandantul trupelor de gherilă paraguayene. Peninsularii îl pierd însă pe meşterul Gigi Buffon, iar Il Capitano, cu rîvnă disimulată şi perseverenţă neînduplecată, îşi dă seama de iminentul dezastru.
Pentru că presimte un nou armistiţiu neavantajos acordat plutonierului-adjutant Ricki Herbert (comandantul detaşamentului de pionieri neozeelandezi) şi un eşec dureros cu Slovacia lui Vittek, ”Il Muro di Berlino” trece la planul B – basme & baliverne. Căci unicul scop al visătorului Fabio rămîne, în aceste momente de restrişte, salvarea inocenţei obscurilor săi coechipieri.
Iată, aşadar, vorbele meşteşugite ale neîntrecutului povestaş Cannavaro, căruia, cînd era mai mic, îi plăcuse foarte mult filmul lui Roberto Benigni, La vita è bella.
Fabio Cannavaro:
- Prieteni, este şansa noastră să intrăm în vacanţă după un sezon lung şi o C
