Pentru că titlul acestui articol poate fi uşor contrariant, trebuie să mărturisesc că pornisem cu ceva elan să scriu strict în spiritul ce bântuie, din când în când, această rubrică, despre o nouă viziune asupra etimologiei. Evident, ilustrată cu triumfalul marş corect politic al americanismelor medicale şi înfrângerea mai cumplită decât la Waterloo a franţuzismelor, cel puţin aşa cred (fără să cerceteze) mulţi. Francezii au lansat recent, totuşi, trei fumigene: două dicţionare şi o declaraţie de amor (cuprinsă într-o carte). Voi reveni, pentru că subiectul e interesant. (...)
Dar totul s-a risipit din cauza unui zgomot asemănător cu cel al unui imens roi de albine, agitat fie din pricină că şi-a pierdut regina, fie dintr-un impuls de agresivitate colectivă. Uneori, timbrul sunetelor haotice devenea de-a dreptul ameninţător, evocând un viespar, alcătuit din teribili bărzăuni, viespi mari, de pădure. Denumirea lor în latină, Vespa crabo, mi-a rămas în memorie după ce, în adolescenţă, cu prietenii la joacă, m-am ales cu o înţepătură cumplită, al cărei semn mi-a rămas toată viaţa. Sursa zgomotului? Televizorul, de care mă feresc tot mai mult. Apăsasem pe tasta TVR1, pentru că se transmitea din Africa de Sud meciul Argentina – Nigeria. Şi astfel am aflat că sursa zgomotului sunt vuvuzel Publicitate ele, un fel de trompete din plastic (fabricate în prezent, inevitabil, în China) ce reprezintă o variantă zice-se modernă al unui instrument african tradiţional, cândva religios, produs din coarnele spiralate ale antilopei kudu. Firesc, m-a atras sonoritatea denumirii instrumentului vuvuzela, dar foarte rapid au apărut o mulţime de date, unele bătându-se cap în cap, precum controversele într-o lucrare ştiinţifică.
Înainte de a ajunge la „trâmbiţa“ care, drept să vă spun, nu-mi displace, trebuie să observ că dintre toate predicţiile publicate