Ana Maria s-a îmbolnăvit când avea 16 ani. Abia intrase la liceu şi se pregătea de balul bobocilor, când au început să o supere durerile de spate. "Prima dată ne-am spus că e de la atâta stat la birou, aplecată peste cărţi", îşi aminteşte mama fetei, Elena Cărbunaru. Ana dăduse examenele pentru finalul ciclului gimnazial şi învăţase foarte mult. A reuşit să intre la unul dintre cele mai bune licee din Tulcea.
Când durerile s-au înteţit şi au început să n-o mai lase să doarmă sau să stea cum trebuie pe scaun, părinţii au dus-o pe adolescentă la medic. Primul doctor care a văzut-o le-a confirmat suspiciunile - disconfortul venea de la menţinerea coloanei într-o singură poziţie timp prea îndelungat. Al doilea medic i-a spus că "a stat în curent şi de-aia o dor ceafa şi spatele", spune mama. Au urmat săptămâni întregi de fizioterapie şi kinetoterapie, dar fără nici un rezultat. În loc să scadă în intensitate, durerile creşteau.
"Ultimul doctor la care am ajuns cu ea mi-a spus că s-ar putea să aibă un ganglion pe glanda tiroidă şi ne-a dat trimitere la endocrinologie, la Bucureşti. Abia acolo am aflat care era, de fapt, problema", spune Elena Cărbunaru. Era grav şi era urgent. Diagnosticul a fost devastator atât pentru Ana, cât şi pentru părinţii săi - cancer. Mai exact, un osteosarcom - o tumoare vertebrală C5-C6-C7 cu extensie masivă. Tumoarea fusese descoperită extrem de târziu şi i-a afectat Anei nervul mâinii stângi, care a paralizat. În plus, vertebra C7 era afectată în totalitate şi era nevoie să fie înlocuită de o proteză.
Era nevoie urgentă de operaţie. Mulţi au sfătuit-o pe Elena Cărbunaru să plece cu fetiţa în Austria sau în Germania, însă femeia n-avea nici banii şi nici informaţiile de care ar fi avut nevoie pentru a ajunge la vreo clinică de acolo. A reuşit însă să afle că există în România un medic care i-ar putea salva co
