Un roman excepţional, un romancier ocolit prosteşte de Premiul Nobel. Text din Academia Caţavencu.
Ani de zile mi s-a părut că proza lui Ismail Kadare seamănă cu faimosul submarin albanez cu vîsle, din bancuri. Că e, adică, făcută din sărăcie, dar cu coada pe sus. Kadare era pe atunci scriitorul de export al lui Enver Hodja, ceea ce nu l-a scăpat de cenzură la el acasă, pînă în 1990 cînd şi-a luat tălpăşiţa în Franţa, de unde s-a întors de-abia în 2001. Prudent cu democraţia albaneză, Kadare şi-a păstrat apartamentul de la Paris. Acolo unde a rescris şi romanul ăsta, care fusese cenzurat la el acasă. N-am înţeles ce era de cenzurat la Mesagerii ploii, dar poate că nu mă pricep eu la subtilităţile castratorilor literari din Albania. Ar mai fi ceva aici
Un roman excepţional, un romancier ocolit prosteşte de Premiul Nobel. Text din Academia Caţavencu.
Ani de zile mi s-a părut că proza lui Ismail Kadare seamănă cu faimosul submarin albanez cu vîsle, din bancuri. Că e, adică, făcută din sărăcie, dar cu coada pe sus. Kadare era pe atunci scriitorul de export al lui Enver Hodja, ceea ce nu l-a scăpat de cenzură la el acasă, pînă în 1990 cînd şi-a luat tălpăşiţa în Franţa, de unde s-a întors de-abia în 2001. Prudent cu democraţia albaneză, Kadare şi-a păstrat apartamentul de la Paris. Acolo unde a rescris şi romanul ăsta, care fusese cenzurat la el acasă. N-am înţeles ce era de cenzurat la Mesagerii ploii, dar poate că nu mă pricep eu la subtilităţile castratorilor literari din Albania. Ar mai fi ceva aici
