Sînteţi o prezenţă constantă la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Cum îl raportaţi pe acesta la alte festivaluri din Europa, la care participaţi? Am văzut multe festivaluri în viaţa mea de scriitor şi jurnalist, am asistat la multe asemenea manifestări, de 20 de ani merg în fiecare an la Festivalul de la Avignon, am fost la Festivalul de la Edinburgh, am fost de multe ori la o bienală de teatru care se organiza la Bonn, şi la Chişinău e un festival frumos, Bienala de Teatru de la Chişinău, la alte festivaluri în Italia, Portugalia etc. Ei bine, Festivalul de la Sibiu a reuşit o extraordinară sinteză între diversitate şi calitate, între ospitalitate şi frumuseţe. Festivalul e uluitor prin diversitatea sa, pentru că, de mai mulţi ani, el este o oglindă aproape a tuturor tendinţelor din dansul modern, din teatrul actual, din spectacolele de stradă care se creează, oglinda tuturor tendinţelor din diverse domenii, pentru că este un festival al artelor, nu numai al teatrului. E un fenomen extrem de interesant în Europa acest festival, de altfel, străinii care vin şi asistă la acest festival revin, îşi dau întîlnire anul următor. Este un fenomen cultural care a devenit şi un vector economic. În această perioadă de criză, aş spune că oraşele care au festivaluri şi au investit din timp în cultură vor reuşi să iasă mai uşor din criză. Şi alte oraşe din România ar trebui să se trezească şi să ia acest model, pentru că, în acest moment, fără cultură adevărată, susţinută, hrănită, nici economie nu se poate face. Credeţi că, cel puţin în privinţa teatrului, România a reuşit să evite monopolul pe care Capitala îl exercită încă în alte domenii? Sibiul este un excelent exemplu de descentralizare culturală. Faptul că într-o ţară se descentralizează cultura nu înseamnă că dispare Capitala. Paris a rămas un centru al culturii franceze şi mondiale, dar, în acelaşi tim