Repede timpul trece, şi C. D. ZELETIN – mereu acelaşi. Luminos, îndatoritor, fără stridenţe… Şi cu un aer atemporal, de parcă ar coborî spre realitatea zilei dintr-un alt capăt, învestit cu o misiune înaltă. Însăşi viaţa personală i se confundă cu scrisul… S-a născut cu cartea în mână – spune George Bălăiţă. Şi este, într-adevăr, un borgesian până în vârful unghiilor. (...)

O personalitate poliedrică – după prof. univ. Ovidiu Drimba. Un savant descins din palatele renascentiste, cu un aplomb spiritual care te încremeneşte prin deschidere şi te uluieşte prin diversitate – îl caracterizează Sorin Lavric.

Şi îmi permit să adaug… Un magistru al discursului estetizant, cu cerul gurii pregătit pentru voluptatea poeziei. „Pe primul loc, eu situez trăirea spirituală, apoi vine esteticul“ – îmi mărturisea de curând şi apăsat – într-una din telefoniade – ca să preiau expresia dnei Georgeta Filitti. „Mă încântă frumuseţea nimeririlor limbii… Arghezi le spunea potriviri… Dar niciodată, ca azi, măiestria artistică nu a fost mai ignorată din cauza ispitei frivolităţilor şi a deplasării interesului pe munca aducătoare de profit material“.

După care discuţia a alunecat, ca întotdeauna, spre literatură… Mi-a recitat o strofă dintr-un cântec popular – cu pauze de degustare –, a trecut apoi la „senzualitatea foşnitoare“ a unui vers de Eminescu, la Verlaine, la Baudelaire… Mângâia cuvintele, le răsfira, le reîmpletea în şirag, descoperea cu proaspătă uimire sonorităţi ascunse, analogii, trimiteri filosofice… O analiză atât de fină, atât de nuanţată – similară mai curând unei prelegeri academice. Şi totul, într-un crescendo emoţional al mărturisirii unei iubiri grave – ca o predare în faţa Limbii române. – Vă iluzionaţi că prin cele peste 40 de cărţi publicate – poezii originale, proză, eseuri, traduceri… – veţi schimba ceva din lu