"Gde Buharest" - apărut în zilele astea - este o carte ciudată chiar şi pentru mine. De unde un roman cu un personaj - Saproşkinov - rus, cu o acţiune ce pare a se desfăşura la Moscova?
Am văzut Moscova numai în câteva zile de delegaţii ca jurnalist, nu ştiu limba rusă (am făcut un an, în clasa V-a, rusa şi un semestru la Filologie de slavă veche), nu am prieteni în zona rusească Am însă, fără îndoială, o mare admiraţie pentru Dostoievski, Cehov şi Tolstoi, pentru Gogol, Lermontov şi Esenin. Pe unii dintre ei i-am recitit în atâtea rânduri, încât ştiu pasaje pe dinafară!
Unei întâmplări îi înţelegi greu rostul. Mintea se chinuie ani de zile să-i dea un sens, deschizând cercuri care după ce devin foarte largi încep iarăşi să se retragă spre centrul de unde au radiat, devenind atât de mici încât se confundă cu locul în care ai înfipt vârful compasului! Cred că aşa s-a întâmplat şi cu povestea de la care a plecat "Gde Buharest".
Se petrecea cu un an înaintea evenimentelor din decembrie 1989. Mi s-a dat ca sarcină să însoţesc un ziarist sovietic. Nu ştiu pentru ce! Nu ştiam ruseşte, nu fusesem de curând în URSS ca să se spună că aş avea ceva obligaţii (cum era cam mare sărăcia, jurnaliştii străini erau plasaţi în cârca unuia român care să se descurce cu "protocolul" în deplasările acestuia, pentru că din diurna pe care ţi-o dădeau abia de-i puteai oferi o masă la vreo cantină a partidului!).
În Bucureşti, m-am descurcat, neînsoţindu-l de exemplu la masă, pretextând un telefon urgent de dat sau primit. Urma să plecăm în ţară. Am decis că Satu Mare e un loc foarte bun: aveam mulţi amici acolo, horinca e bună în zonă, oamenii deschişi la inimă şi minte. Rusul meu - care, de altfel, ştia bine româneşte - era un rus sadea: bea bine, era vesel, cânta bine şi vocal şi la chitară, ştia Esenin pe dinafară. L-am plimbat prin zonă, la "Mondiala" s-a organiz
