La mijlocul anilor '90, în revistaZig-Zagapărea primul serial umoristic din presa românească postdecembristă. După un deceniu şi jumătate, am constatat că a rămas atât de afurisit de actual, încât am decis să-l republicăm.

În 1994, în Zig-Zag, serialul cu Zizi s-a terminat brusc, fără preaviz şi fără şansa unui episod de încheiere, în urma unei schimbări de format a revistei.

Dar Luminiţa, Zizi şi Câine trăiesc şi azi. Au supravieţuit, de bine, de rău - ca noi toţi - evenimentelor de tot felul: alegeri, intrarea în NATO şi apoi în UE, remanieri, demisii, scandaluri, cele câteva mari valuri de luptă anticorupţie soldate cu arestarea mai multor controlori CFR care luau şpagă pentru mersul "cu naşul", cele câteva mari, senzaţionale şi definitive reforme ale sistemului sanitar, respectiv de învăţământ, soldate cu morţi, răniţi şi semianalfabeţi, norul de cenuşă, penumonia atipică, boala vacii nebune, gripa aviară, gripa porcină şi griparea gravă a economiei naţionale, tunuri în privatizare, tentative de naţionalizare pe şest, criza economică mondială, Marea Schimbare din 1996, Marea Revenire din 2000, enigmele revoluţiei şi enigma Otiliei, pardon, a Elodiei, înflorirea şi decăderea jurnalismului. Ordinea - cronologică sau axiologică - contează mai puţin.

Suntem în 2010. Zizi e tot funcţionar în Ministerul Culturii şi se ocupă de inventarierea culturilor neolitice, o prioritate de ultimă oră. Luminiţa, studioasă cum o ştiţi, după ce a absolvit Universitatea Ecologică "Umberto Eco", a mai obţinut câteva licenţe, masterate, ba chiar şi două doctorate, în Chirurgie prin corespondenţă, Limbaje nearticulate, Comunicare subliminală şi alte specialităţi cu mare căutare în piaţă. Piaţa Obor. Cât despre Câine, la venerabila vârstă de 19 ani, a devenit subiect de documentar Discovery şi - cu nostalgia şedinţelor CPUN - nu se mai uită la televizor dec