Au căzut măştile şi măscuţele, iar disperarea guvernamentală spune că ne-a ars toată casa. E timpul să construim alta.
Anul trecut mi-am primit porţia de înjurături şi de flegme (virtuale) când am afirmat că vom chiţăi de foame. Am fost făcut profet mincinos. Lucrurile nu erau evidente. Acum pricepem (cel puţin posesorii de creier) că banii împrumutaţi au fost folosiţi rău, lacom şi pentru câştigarea alegerilor. Guvernul a minţit. Cu bună ştiinţă şi cu rea credinţă. A pansat cu bani împrumutaţi o rană infectată.
Mai dihai şi mai dramatic decât în guvernarea trecută, statul a trăit pe datorie. Iar tărtăcuţele boace visează în continuare cai verzi pe pereţi. (Apropo, doamnă ministru al Dezvoltării, ce-aţi zice de o campanie de promovare a României turistice cu nişte armăsari vopsiţi în verde?) Nimeni nu a tresărit, citind, pe ascuns, cifrele exacte. Cifrele la care niciun muritor de rând nu are acces. Pun pariu din nou că, din ungherele guvernării, s-au înălţat cele mai fierbinţi rugi la toţi sfinţii, să binevoiască Ăl de Sus să facă o minune. Însă Întâiul Stătător al Cerurilor n-a binevoit. S-a sesizat, însă, Ăl de Jos.
Acuma suntem broasca fiartă de vie, suntem hârciogii cei îmbuibaţi, suntem cei care nu ne merităm conducătorii - e clar. Aşa e. Cu o rapiditate inimaginabilă, ultimii guvernanţi sunt cuprinşi de furia ceauşistă a beţiei de putere. Deşi nu vă pot descrie furia mea, pandaliile mele, numai când îl văd pe dl Boc sau îi aud meliţa (şi asta e grav pentru un mânuitor al vorbelor), când constat cum ne-a afundat fulgerător în sărăcie şi teamă, mă mulţumesc azi să repet ce am spus data trecută. Noi vom salva România, nu ei.
Noi vom reclădi, piatră cu piatră, instituţiile, şcolile, spitalele, drumurile. Noi vom reinventa şi libertatea, şi prosperitatea. Deşi vom trage ponoasele, vom visa ca fraierii, tot noi vom fi a nu ştiu câta generaţie
