Mulţi dintre credincioşii creştini, chiar dintre aceia care trec mai rar pragul sfintelor biserici, au auzit vorbindu-se sau chiar s-au rugat lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Anton.

Am putea crede cã acest sfântse bucurã de o aleasã cinstire doar în Biserica Catolicã, în al cãrei calendareste pomenit. La o analizã mai atentã, se poate vedea limpede cã cinstireaacordatã Sfântului Anton depãşeşte cu mult graniţele Bisericii Catolice. Cãruifapt se datoreazã aceasta? – iatã întrebarea la care cred cã meritã sã gãsim unrãspuns în aceste rânduri. Despre viaţa Sfântului Antontrebuie sã reţinem câteva coordonate. S-a nãscut în anul 1195, la Lisabona,într-o familie nobiliarã. Tatãl sãu, Martin de Bouillon, deţinea mai multefuncţii administrative importante, dar era şi un foarte bun creştin. Mama sa,Maria Tereza Treveira, provenea, şi ea, dintr-o familie nobiliarã, dar eraînnobilatã mai ales cu virtuţi. La Botez a primit numele de Ferdinand, pe caremai apoi, odatã cu intrarea sa în Ordinul Franciscanilor, l-a schimbat în acelade Anton. Tânãrului Ferdinand îi plãcea rugãciunea şi petrecea lungi ore demeditaţie în Casa Domnului. La vârsta de 15 ani intrã înmãnãstirea Ordinului Augustinian din apropierea oraşului Lisabona, pentru ca,nu dupã multã vreme, sã se retragã într-o şi mai mare singurãtate, înmãnãstirea Coimbra. în anul 1219 primeşte darul preoţiei, iar întâmplãrileminunate se ţin de acum lanţ în viaţa tânãrului preot Ferdinand. “A însãnãtoşitun cãlugãr grav bolnav, învelindu-l în haina sa. într-o dimineaţã, audeclopotul ce vestea timpul cel mai însemnat al Liturghiei. Dorinţa i se aprindesã se închine şi el Sfintei Euharistii, şi zidurile casei se dau în lãturi, iarel poate astfel sã se închine ca şi cum ar fi fost acolo de faţã” [SfântulAnton de Padova – fãcãtorul de minuni, Ed. Viaţa Creştinã, Cluj-Napoca, 1999,p. 11]. în anul 1220 se aduc cu marecinste în