Ţara Sfântă a cunoscut ultima şi cea mai nereuşită cruciadă în anul 1291. Soldaţii creştini s-au retras din Nazaret în acelaşi an, lăsând în urmă cea mai sfântă dintre case. Neprotejată, ea a trebuit să reziste jafurilor şi distrugerilor făcute de musulmani.
Pare greu de înţeles de ce ocasă mică din lut, venerată de o mână de creştini, a avut parte de o asemeneafurie răzbunătoare. Dar aceasta era o casă unică. Ceea ce la suprafaţă era doaro construcţie din lut şi paie păstra în interior amintirea vie a FamilieiSfinte – Isus, Maria şi Iosif. Primul asalt a fost dat de turcii selgiucizi înanul 1090. Aceştia s-au dezlănţuit cu sălbăticie în Ţara Sfântă, jefuindcomorile lăsate în biserici de pelerinii credincioşi. Au transformat bazilicileşi bisericile în moschei şi au distrus ceea ce au considerat inutil scopurilorlor. La sfârşit a venit rândul şi Sfintei Case, locuinţa Sfintei Familii. Dinfericire, atunci când împăratul Constantin a construit prima bazilică pe loculsfânt în anul 312, casa, împreună cu grota de care era lipită, a fost îngropatăîntr-o criptă subterană, şi astfel a supravieţuit profanării. în anii ce au urmat, câţivapelerini creştini au păstrat vie evlavia şi veneraţia pentru Sfânta Casă, loculîn care Cuvântul a devenit trup. Apoi, când primii cruciaţi au sositvictorioşi, în anul 1100 sub conducerea lui Tancred, au construit o nouăbazilică. în timpul climatului de pace relativă ce a urmat, pelerinii au pututsă viziteze liberi pământul sfinţit. Dar, din cauza motivelor necreştine cei-au atras pe unii cruciaţi în Ţara Sfântă, Domnul nu a binecuvântat toateîncercările acestora de a asigura o pace de durată, ceea ce a dus la obţinereaunor victorii mici, umbrite de înfrângeri puternice. în total, au avut loc optcruciade. în 1219, Sfântul Francisc de Assisi, ai cărui fii spirituali erauacum responsabili de Sfânta Casă, a vizitat “locul cel mai sfânt de pe