Tânărul student în anul I la Teologie lucrează deja la a treia carte. Le vorbeşte tinerilor despre bucuria pe care o pot găsi în lucruri mărunte.
Răzvan este prima persoană pe care am auzit-o mulţumind lui Dumnzeu pentru „darul“ pe care l- a primit la naştere: tetrapareză spastică, o boală cruntă care l-a ţintuit pe viaţă în scaunul cu rotile. „Crucea mea este un dar primit de la Dumnezeu odată cu naşterea mea, tocmai pentru că m-a apropiat foarte mult de Cer şi m-a ajutat să văd lucrurile cu adevărat importante în viaţă“, afirmă tânărul de 21 ani.
S-a născut în apropierea sărbătorii creştine „Adormirea Maicii Domnului“ şi crede că ăsta a fost primul semn pentru calea pe care o urmează în viaţă. Vocaţia pentru preoţie a apărut din fragedă copilărie. „Mama a avut grijă să mă crească foarte aproape de Hristos.
Chemarea mea a survenit la vârsta de 10 ani, când am cunoscut o tânără care îşi făcea noviciatul aici la Zalău, la călugăriţele de la Sacro Cuore. Totodată, mă întorc cu recunoştinţă spre toţi cei ce mi-au fost profesori şi călăuze, în special d-na Ana Costruţ, Ghiran Victoria şi Pr. Radu Rus“, mărturiseşte Răzvan. Timp de un an i-a pus foarte multe întrebări legate de cele duhovniceşti.
Un elev de nota 10
Clasele I-XII le-a făcut la domiciliu, beneficiind de profesori pregătitori, conform legii. Acum este student în anul I la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, unde a intrat al şaptealea, cu bursă de studiu. Răzvan mărturiseşte că nu ştie însă dacă rânduielile bisericeşti îi permit să fie preot.
Tot printre primii a intrat şi la Seminarul Ortodox din Zalău, chiar dacă a avut doar o lună la dispoziţie pentru pregătire. Firea lui sensibilă, extrem de sinceră, dar şi latura lui sociabilă i-au adus în jur foarte mulţi prieteni. Darul său este greu de trecut neobservat de cei din jur. O tipografie s-a oferi
