Spectrul sărăciei adus de criza economică nu este singurul duş rece administrat românului de rând. Sigur, frustrarea este una majoră, pentru că veniturile au scăzut peste tot, puterea de cumpărare la fel şi, în consecinţă, preţurile au început să se urnească în sus din cauza slabei circulaţii a mărfurilor.

Mai trebuie adăugate noile taxe şi impozite, precum şi ameninţarea eliminării unor subvenţii şi tabloul nemulţumirii generale este gata. De fapt, aproape gata, pentru că în peisaj mai există ceva: dacă tot s-a spus despre măsurile de austeritate că ne aruncă înapoi în anii '90, măcar mentalitatea a evoluat de atunci?

Este adevărat că au apărut şi folosim instrumente democratice: votăm, ne măsurăm ideile unii cu alţii la tot felul de discuţii şi simpozioane (uneori preluate în media), există instituţii care ne apără drepturile, mediul de afaceri este destul de stabil. Doar că politica e-n toate! Despre prima şi cea mai înaltă instituţie din România, Preşedinţia, nu s-a putut spune în niciun moment din ultimii 20 de ani că a fost echidistantă politic. Cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale sunt luaţi în vizor la fiecare decizie pe care trebuie să o ia - şi asta s-a văzut cu vârf şi îndesat zilele acestea, la discutarea legilor cu măsurile de austeritate. De remarcat în acest caz că suspiciunile la adresa lor nu s-au risipit imediat ce au declarat neconstituţionale reducerea pensiilor pe general cu 15 la sută şi în particular - cele de serviciu ale magistraţilor.

Consiliile de Administraţie sunt în continuare forme de control pentru unele instituţii - precum Televiziunea şi Radioul Public sau de generoasă răsplată pentru serviciile aduse vreunui partid de slujitorii acestuia. Membrii acestor Consilii continuă să încaseze prime consistente, deşi, în majoritate covârşitoare, protejaţii partidelor politice nu contribuie cu nimic -